******
în vârful muntelui
se întindeau pajişti
necuprinse
niciodată de zăpezi
atinse
acolo am visat că
ne-am cunoscut
ba chiar am crescut
fără rădăcini
versurile se-mpleteau
care-cum
în nopţile stânjenite
de lună
iar noi ne amăgeam
că suntem fericiţi
deodată s-a stârnit
o ploaie mocănească
şi visul s-a rupt
tu ai lunecat pe-o parte
a muntelui
eu pe cealaltă
de-atunci încercăm
disperaţi
să ne îmbrăţişîm iar...
*****
întâmplător
traversam Parcul Central
o doamnă tomnatică
mi-a tăiat calea
s-a oprit brusc
fără să scoată o vorbă
mi-a întins un sul
de hârtie
m-am aşezat pe prima
bancă
ce crezi că îmi oferise
un poem de dragoste
pe care l-am păstrat
pentru tine...
Superbe versuri! Felicitari Dragos Gelu!
RăspundețiȘtergere