de Gheorghe Pârja
Arheologia este istoria tăcută, care, adusă la
lumină, depune mărturie despre civilizații apuse. Arheologii sunt cercetători
vizionari, se sfătuiesc cu datele din hrisoave, care-i conduc spre locul magic
unde, în vechime, au fost așezări cu oameni și o cultură doveditoare. Am avut
șansa să fiu în preajma unor asemenea specialiști și să deprind farmecul unic
al viziunii lor. Am fost pe șantierul arheologic din Sighetul Marmației, cu
arheologul Radu Popa, știu izbânzile arheologului Carol Kacso, am fost în
Ucraina Subcarpatică cu arheologii ucraineni, Eduard Balaguri și Vieceslav
Kotigorosko, ultimul descoperind a treia Sarmisegetusă, cu capitala la Mala
Kopanya, capitala dacilor nordici. Este situată la nordul Tisei, la poalele
Carpaților Păduroși.
De aceea am citit cartea sculptorului, omului de
cultură Ioan Marchiș: „Simbolica vaselor funerare din cultura Suciu de Sus și
Lăpuș” (Editura Ethnologica, 2022) cu o sporită curiozitate. După ce arheologii
scot la suprafață dovezile trecutului, ei le cântăresc valoarea prin
interpretări adecvate. Dar vin și alți specialiști și descifrează alfabetul de
sub pământ. Asta face sculptorul Ioan Marchiș, în cartea sa, folosind
instrumentele și argumentele artistului plastic. Arheologul Dan Pop, de la
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie din Baia Mare, face, în prefață, o
pertinentă și amănunțită descriere și interpretare a siturilor arheologice din
perimetrul la care se referă studiul. Adică cultura Suciu de Sus și necropola
tumulară de la Lăpuș.
Ioan Marchiș consideră simbolul un „sistem de semne
care constituie începutul unei lumi a informației și comunicării, a stăpânirii
lumii prin cunoașterea eului și a naturii prin instrumentul reflexiei,
oglindirii, în conceptul sacru, în ochiul divin.” Nu am cum să intru în
detaliile acaparatoare, comentate cu mult spirit de cercetare de către autor,
dând lucrării un profund caracter științific. Conexiunea simbolului din
Maramureș cu semnificația marilor culturi este o dimensiune de noutate. Aflăm
similitudini între simbolul sinuos de pe vasele cretane, care se află și pe
gulerele cămășilor de in și cânepă din Maramureș, al covoarelor și zgărdanelor.
Apoi motivul funiei, plasat pe mijlocul bisericilor maramureșene, simbolizează
unirea Cerului cu Pământul, a lui Dumnezeu cu omul, prin Iisus Hristos. Apoi
Labirintul sau Calea rătăcită, un simbol care traversează mileniile, este mănos
reprezentat pe vasele funerare de la Suciu de Sus și Lăpuș.
Tot în sfera labirintului se plasează și Hora din
spațiul românesc, în carte fiind ilustrată pentru Maramureș cu Hora zilelor, de
pe un covor vegetal din Botiza. Găsim Hora în dansul funerar al dacilor, care
nu plângeau la moarte, socotind-o o poartă către altă viață. În portul popular
din Maramureș, constată autorul, în jurul umerilor, gâtului, mâinilor sau în
alte părți componente ale costumului popular este indicată simbolic hora
solară. Cartea este un temeinic edificiu științific, plasând cu argumente și
asemănări simbolul Maramureșului în diverse culturi protoeuropene sau în alte
arii culturale, așa cum a dovedit prin citatele din Mircea Eliade.
Dar pentru argumentarea teoriei lui, Ioan Marchiș a
convocat și alți savanți. Scrisă într-o fermecătoare limbă română, cât permite
demersul științific, cartea cărturarului Ioan Marchiș este, cum spune și el,
dovada continuității neîntrerupte a acestui popor pe aceste locuri. Cultura
veche o întâlnim și în folclor, cu precizie formală și grafică. Este o carte cu
destinul spiralei, care este unul dintre cele mai vechi și folosite semne ale
omenirii. Are vârtej, furtună, ieșire în spațiu, ieșirea spre o altă viață. Spirala
întruchipează credința în renaștere și nemurire. Planșele și tabla cu
simboluri, de la sfârșitul cărții, ne ajută și pe noi, cititorii, să descifrăm
alfabetul de sub pământ. O carte de referință în domeniu. O carte de istorie și
de învățătură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu