martorii din încăpere
„până la urmă martorii
au intrat în încăpere
aşa că în sfârşit suntem toţi împreună
mama îţi aduce aminte
că a avut cândva un copil graţios
pe un pământ afânat şi fără zgomote
am plantat un prun şi un păr
încep să vină bucuriile calde
ce ai fi putut iubi şi cât nu ştie nimeni
tu cu atât mai puţin
gura mea îţi rosteşte vorbele
venim de departe
şi ne aflăm foarte departe
cum spune gellu
apeşi mereu pe o clapă cu efect sigur
am văzut şi gestul şi căderea
am auzit şi strigătul
primăvara
mă-mbolnăvesc şi mă-nsănătoşesc
cuibăriţi printre atâtea întâmplări şi seminţe
vom ajunge fără-ndoială la ţintă
mama tot mai greu îşi aduce aminte
că a avut cândva
un copil graţios
acum o bucată de timp
ai să pozezi neras
eşti în schimbul trei
nici o teamă nici o întrebare
nopţi pline de oglinzi halucinante
aşa că în sfârşit
suntem cu toţii împreună”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu