Din negura uitării te aduc înapoi
Revii în mintea mea de acuma
Ce frumos era atunci între noi doi
Dar s-a spulberat pentru totdeauna.
Luceferi sunt încă mai strălucesc
Pe cerul cel mare ca altădată
Cu dor nespus, cu drag eu privesc
Cum luna lucește pe bolta înstelată.
Ca un glob între mii și mii de stele
Ea dă lumină la noi pe pământ
Eu singur rămân cu gândurile mele
Tot în singurătate mereu sunt.
Când n-ai pe nimeni o vorbă să-ți spună
În zadar totul e frumos lângă tine
Dacă nu te am să te țin de mână
Mă simt singur pe această lume.
de Grigoraș Ciocan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu