Încerc să mă exprim asupra unor probleme legate de fotbal, chiar dacă experiența mea în domeniu este absolut obișnuită: am jucat portar la o echipă a Liceului din Botoșani cu care am fost într-un campionat regional și, evident, sunt un suporter destul de fleșcăit al echipei noastre naționale.
Ce vedem la acest Campionat Mondial?
Orice, dar nu fotbal. Văd că Angelo Niculescu ar fi
trebuit să ia Premiul Nobel pentru a sa temporizare pe care o practica acum
aproape jumătate de Secol. Direcția mingii nu mai este către poarta
adversarului ci către propria poartă, ceea ce este halucinant și contrazice
însăși filozofia fotbalului, așa cum a fost el inventat de către englezi.
Culmea este că absolut toate echipele, mari sau mici, joacă același lucru și,
din această cauză, acest fotbal nu mai are sclipire. Aici jegurile globaliste
au izbutit: au distrus unul dintre cele mai frumoase și mai iubite sporturi de
echipă ale lumii și încearcă să ne vâre pe gât o ciorbă sleită. Unde însă au
luat-o în barbă este exact acolo unde îi doare cel mai tare:
– ăștia din Qatar nu permit reclama legebetistă
– se cântă imnurile țărilor, ale țărilor și nu ale
mizeriei lor globaliste
– spectatorii în lacrimi sărută drapelul țărilor lor
și nu mizeria lor globalistă.
Din această cauză mă uit la Campionatul Mondial și,
dacă sunt trist pentru că nu mai este spectacol, mă înveselesc atunci când văd
gesturi, atitudini, lacrimi ale oamenilor care se simt cetățenii țărilor lor,
rudele neamurilor lor, mândri că poartă însemnele țărilor și culturilor lor.
Campionatul Mondial de Fotbal din Qatar este, în
fapt, o palmă solidă dată nesimțirii globaliste de pretutindeni!
Autor:
Mihai Malaimare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu