PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

Poeta, omul adevărat și...moara

 1. „Cad spicele de aur secerate / Albina strânge dulcele nectar / Și greierii, prin brazdele arate, / Înalță-un imn pentru divinul har. // SFÂNT DUMNEZEU ne-a dăruit izvoare / Și câmpului tot ce-a dorit i-a dat; / I-a dat secerătorului răcoare / Copacului frunzișul legănat. // I-a dat agricultorului fânețe / Și rolul sfânt al lanului bogat, / Și fetelor cununi de frumusețe / Și mierea dulce-a gurii de bărbat. // Bun DUMNEZEU VEGHEAZĂ orice casă / Și cuibul unei păsări bene-ascuns. // El ne-a iertat da fapta păcătoasă / Și la-ntrebare, El ne-a dat răspuns. // Noi să-L cântăm pe Cel a cărui mână / Ne ocrotește-n fiece moment / Pe drumul drept, în inimi să rămână / Cuvântul Lui cel înțelept și-ardent. // Deci să cântăm în zori și către seară / Din candelă cum urcă nori subțiri / Din inimi tras printr-un inel de ceară / Imnul întregii nostre fericiri.

Iulia Hașdeu (1869-1888),

tânără intelectuală română supradotată, scriitoare și poetă inclusiv de limba franceză, fiind fiica savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu. S-a manifestat și în muzică și în pictură. Avea un talent deosebit la limbi străine și era interesată de filosofie. A fost prima româncă care a studiat la Sorbona la vârsta de 16 ani, uimind profesorii cu talentul ei.

 

+ + +

 

2.  „OMUL ADEVĂRAT nu poate decât să fie bun în toate privințele, deci este totdeauna bine intenționat și cu gânduri bune, căci el n-a fost făcut ca să strice, ci ca să desăvârșească ordinea universului. Una din marile mulțumiri ale vieții e să te știi om bun și întru toate de a viețui. Cu o inimă bună și curată treci prin viață fără să simți greul ei, mereu voios, fiindcă acel ce jignește pe ceilalți prin faptele sale își face însuși viața nesuferită”.

Ion Slavici (1848 -1925),

scriitor, publicist, pedagog, membru corespondent al Academiei Române. Opera lui Slavici  este influențată de opera satului ardelean. L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, fiind influențat de acesta în unele din operele sale.

 

+ + +

 

3. „Când roata morii  nu are apă, stau pe loc toate toate roțile și stă pe loc întreaga moară. Moara întreagă parcă e un om fără viață, un om mort. Dar, când roata cea mare primește apă, moara îndată capătă mișcare și viață”.

„Așa este și cu viața noastră. Inima e roata cea mare a vieții noastre. Când „roata” aceasta capătă „apă”, când peste „roata” aceasta sosește revărsarea „apelor vii” ale Duhului Sfânt, „moara” vieții noastre e în plină viață și mișcare. Dar când lipsește această „apă”, viața noastră este o„moară” ce stă pe loc, o moară pustie”.

 

P.S. Iacov cap. 4, vers. 1-3: „De unde vin războaiele și de unde certurile dintre voi? Oare nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiți și nu aveți; ucideți și pizmuiți și nu puteți să dobândiți ce doriți; vă sfădiți și vă războiți, și nu aveți, pentru că nu cereți. Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri”.

Cu dragoste creștinească,

Părintele Ilie Bucur, Sărmaș, Mureș

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș