De câteva zile încoace, auzim tot mai des
vorbindu-se despre o nouă împărțire administrativ-teritorială a României.
Problema este atât de serioasă, cu multe urmări, și de aceea nu poate fi
rezolvată în emisiuni televizate. Într-o seară a ieșit de după cortină domnul
Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie, cu propunerea ca
România să reducă numărul actual de județe la 15. Poate și mai puține. Apoi o
redefinire a statutului de comună, care să aibă 5000 de locuitori, iar orașul
cel puțin 10 000 de locuitori. După tonul demnitarului, am dedus că fenomenul
ar sta sub semnul urgenței. Deci propunerea a venit din mediul economic, care a
găsit rezolvarea creșterii bugetului prin această reformă.
M-aș fi așteptat ca acest proiect să fi izvorât de
la Guvern, acolo unde este reprezentată Coaliția care conduce România. Până
scriu aceste rânduri, nici o veste, pe această temă, de la Palatul Victoria.
Cornel Nistorescu crede că în spatele ideii ar fi chiar Președintele Țării, cu
sfătuitori de la SRI. Nu-mi vine a crede, mai ales că domnul Iohannis este spre
sfârșitul șederii la Cotroceni, iar pălăria acestei reforme este prea mare
pentru un timp scurt. Aici, dacă ar fi să fie, e nevoie de minți lucide,
pricepute, care să cunoască bine țara în stadiul și în contextul geopolitic în
care ne aflăm. Un fel de strănepoți ai lui Emmanuel de Martonne, cel care a
contribuit la trasarea granițelor României Mari, precum și studiul riguros al
geografiei țării noastre.
Că este nevoie de cunoașterea aprofundată a
realităților românești pe toate planurile. Cum ziceam, o nouă împărțire
administrativă a țării este o acțiune națională extrem de serioasă. Frecușurile
politice în prag de an electoral nu sunt potrivite pentru un proiect de mare
anvergură. A face împărțirea României în regim de urgență mi se pare o mare
greșeală, să nu zic altceva. În primul rând nu văd personalitatea care să
coordoneze un astfel de proiect. Poate este, dar nu s-a dat văzută. Dar în
forma în care a pornit ideea de schimbare nu avea cum să iasă din rând. Să ne
aducem aminte că asemenea tentative au fost și în perioada postdecembristă.
Academicianul Dinu C. Giurăscu, pe atunci deputat în Parlamentul României, a explicat
semnificația județelor și faptul că reprezintă o tradiție de secole pentru
români. Și contemporanii lui au ascultat sfatul istoricului.
Acum, într-o seară, domnul Daraban a venit cu
propunerea severă, pe un ton fără ocolișuri, că țara trebuie salvată în acest
fel. Adică reduceri drastice numărului de județe, orașe și comune. Ați uitat
cum s-au înmulțit orașele în România, cu două decenii în urmă? Eu îmi amintesc
de anul 1968, când s-a trecut de la regiuni la județe. Eram elev la Liceul
Pedagogic, și în vitrinele magazinelor din orașul de pe Iza au stat multă vreme
panouri cu cele două variante ale împărțirii teritoriale pe criterii
administrative a României. Și s-au uitat cetățenii, au cugetat și au venit cu
păreri tranșante despre propunerile făcute. Nu uit că au ieșit la iveală
pretențiile locuitorilor din Maramureșul Istoric de a fi județ. Vă mai amintiți
prietene Ioan Ardeleanu-Pruncu?
Nu a fost să fie, dar ideile au fost făcute publice.
Da, acum totul se vrea în regim de urgență. L-am auzit și pe liderul AUR, care
nu vine cu proiecte viabile, ci cu păreri electorale. Mare atenție la asemenea
personaje! Se invocă, de către cei pricepuți, modelul polonez. Care au trecut,
ei polonezii, de la 49 de voievodate la 16. Dar nu s-a făcut peste noapte, nu cu
garda la ușă, ci cu o temeinică analiză a situației din țară. În timp,
eșalonat, ținând seama și de părerile cetățenilor și ale principalelor
organisme de decizie. Și situația Poloniei a intrat pe un făgaș acceptabil.
La noi au început să fiarbă opiniile. Unii spun că
actualele județe sunt prea mici ca să fie autonome. Regiunile mai mari sunt
viabile. La ce vă referiți? O senatoare turbulentă prevede împărțirea României
în cinci părți. Nu spune care ar fi ele și sub ce jurisdicție ar fi. Pe
rețelele de socializare se agită versiuni incredibile. Cică România trebuie
federalizată. Printre rândurile PNRR s-ar putea citi și asemenea pretenții. De
pe un versant al politicii actuale se strigă: reforma administrativă trebuie
făcută cât mai repede! Bugetul este în pioneze! Trebuie reduse cheltuielile
bugetare! Vrem 16 regiuni autonome! Cine sunteți voi? Cei care nu ați rezolvat
reforma pensiilor și vreți vânzarea activelor neperformante.
Păreri cu nemiluita. Nu vă jucați cu focul în
România! Că fum este peste tot. Mă gândesc la înțelepciunea veche: de unde nu
este foc, nu iese fum! Oare așa să fie și în povestea de față?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu