Și-apoi cine s-o citească?
Știu că locul e fierbinte,
nu-i bibliotecă sătească
nici cult pentru oseminte.
ÎNSĂ lansarea s-ar pune,
iar marțienii de pe pământ
m-ar consemna cu cărbune
și m-ar înscrie la cuvânt.
Astfel cartea mea latină
ar marțializa lansarea,
iar eu aș pregăti pe următoarea
scrisă-n zumzet de albină...
Cum socotiți această idee?
Dați-mi, din principiu un acord:
cartea-mi să se-nscrie-n Galactee ,
sau să se arunce peste bord?
Ar însemna cruda mea povară
sau un prag cu greu trecut,
capăt fără început,
ploi calde de primăvară.
Deja mi s-a propus o diplomă aurie
pentru profunzimea de filozofie.
Ar fi un nume muzical și însemnat
ca și poemul meu închis în anonimat.
Tot învelișul literar am să-l refac
cu-o pierdere de vreme uriașă,
așa sunt eu, vorbesc prea mult când tac
fiindcă-s chiriaș la mine-acasă!!!
Aproape simt că v-am convins
să-mi aprobați lansarea mea de carte
și visul meu cel mai aprins
pe verticală, până pe, până pe Marte!
de Nicolae DUMITRU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu