OPREȘTE-MĂ, LA TINE, MARAMUREȘ! OPREȘTE-MĂ, ÎN TINE, ANOTIMP! EDIȚIA 2023
Fiindcă am câteva minute de ,,respiro", adică aproape toată ziua, fiindcă azi e ,,cu picuri și cu ploaie", gândul îmi este la proiectele literare. Am adunat în volum cele 60 de poezii-acrostih și avem inclusiv prefața, semnată de către Gheorghe A. Stroia.
Printre gânduri și picuri, m-am gândit ce frumos ar fi dacă fiecare membru al juriului ar primi, drept dar de suflet, un acrostih. Finalizăm și acest aspect și trimitem volumul la tipografie. Doamne ajută să avem și banii necesari pentru apariția editorială. ,,Punct ochit. Punct lovit!", iată isprava noastră:
PR. DANIEL ACHIM - acrostih
Pururi va dăinui în lumină
Rugăciunea care-și zidește în gânduri, liniște...
Dăruirea cu lacrimi se scrie
Azi - în limpezime de lună și veșnicie fără
Nori. Am semănat în brazda
Inimii, cântec cu toamne ruginii și
Eternități care-și cheamă vântul
La plimbări printre arome de tei...
Azi, foșnetul vântului pribegește prin
Clipe de zâmbet necălcat iar
Holdele cu grâu încolțit își adună culoarea din
Inima unui albastru cu repetiție -
Mi-au plâns gutuile și macii...
(a se citi pe verticală, prima literă din fiecare vers)
MARIA BABICIU - acrostih
Mirul și zâmbetul dintr-un gând cu
Aromă de libertate mi-au dat
Răspuns cântecului altei dimineți
Iar cuvântul netulburat cules din
Armonia unui sărut trezit de rouă m-a eliberat...
Bunătatea cheamă roua netrezită să se
Alăture sărutului cules din albastru.
Biruința și adierea unui zbor de cuvinte
Intră în gânduri netrezite și strigă
Către zorii de mâine să adune rugăciune în
Inimi rătăcite prin verde-miracol
Uitat într-un palat de rouă și un refren de vise...
LIDIA OBEADĂ - acrostih
Lumină din cuvânt
Inimi din credință
Dar din sinceritate senină
Iar vânt din adierea albastră
Aleasă a fi zbor spre libertate...
Ochii își amintesc adierea vântului
Becul își cheamă cerul să fie lumină
Euterpe încă visează ultimul bal
Atingerea de umbră cerne rouă
Dalta încă cioplește liniștea
Ăstuilalt veac împlinit prin amintiri...
MIHAI MARIAN - acrostih
Mi-am întrebat gândul și cuvântul
Inimii, unde cresc amintiri neculese?
,,Hotărât lucru!", îmi răspunde ecoul
Adormit în brațe de rouă!
Iată, doar așa vei umbla în val albastru...
Mărul își crește zborul spre visare iar
Alături, mirul zidește în gânduri netrezite
Roua zorilor senine. Nucul bătrân
Iar ne dăruie liniște de umbră
Albastră. Ploaia își plânge limpezimea din
Norii care-și cern vise și gânduri nerătăcite...
(a se citi pe verticală, prima literă din fiecare vers)
VASILE BELE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu