de Gheorghe Pârja
Ca unul care am făcut stagiul militar la zi, adică
un an și patru luni, cât cerea atunci țara, am dobândit respect pentru armată,
pentru haina militară. Și acum am în memorie numele comandanților pe care i-am
avut. Am fost lustruit în numele onoarei militare. La terminarea cursului de
comandanți de plutoane de la Timișoara, am fost numit, prin ordin de front al
Artileriei, deși aveam doar gradul de sergent în termen, comandant al Bateriei
76 Autotunuri, din Regimentul mecanizat de la Beiuș. Camaradul de arme,
Gheorghe Mihai Bârlea, mi-a fost aproape. În acea perioadă am întâlnit un tânăr
ofițer, care avea numele cu rezonanță în Maramureș. Era Ilie Godja, din Vălenii
Maramureșului. Într-o seară, pe un peron de gară, ne-am amintit de Sighetul
Marmației, de satele noastre de pe Mara și Cosău, de oamenii care ne erau
cunoscuți.
Apoi, vremea a trecut pentru fiecare, în felul
nostru. Dar nu l-am uitat niciodată pe ofițerul Ilie Godja. El a urmat o
strălucită carieră militară, ajungând la gradul de general de brigadă. Am
reaprins întâlnirile noastre când a venit comandant al Regimentului și Brigăzii
612, Artilerie Antitanc “Maramureș”, cu sediul în Baia Mare. S-au pus în
ecuație sentimentele noastre maramureșene, la care se raporta ca la un altar,
dar și comentariile despre lumea în care trăiam. Era ferm în opinii, deși
militarii au prudența lor; era bun cunoscător al armei căreia i s-a dedicat.
Era stăpân pe domeniul lui. Avea respectul camarazilor de arme. Asta am înțeles
eu din întâlnirile la care am fost invitat, mai ales de Ziua Artileriei.
Îmi aduc aminte de o asemenea zi din anul 2016,
cinstită cu solemnitate la sediul unității militare din Baia Mare. Atunci,
colonelul dr. Mircea Fechete, comandantul Batalionului 612, a prezentat un
material documentat despre studiile specializate în lupta blindatelor inamice.
În buna tradiție a acestor întâlniri, generalul de brigadă (r), Ilie Godja ne-a
amintit câteva aspecte din activitatea generalului de divizie Georgescu P. Ion,
de numele căruia se leagă monumentul viu EMINESCU, de pe Dealul Comja din
Seini. Cel care a pus bazele bisericii ortodoxe din localitate. Am remarcat
atunci acuratețea documentării evenimentului, dar și împletirea sugestivă
dintre militar și lumea civilă.
Da, și Ilie Godja făcea parte dintre generalii
cultivați, iubitori de istorie, mai ales de cea a Maramureșului. Când vorbea
îți transmitea sentimentul onoarei de a face parte din marea familie a
Artileriei. Generalul era și un bun prieten, fiind de-un leat ni se potriveau
astrele. De fiecare dată când îi venea un oaspete de onoare, evident pentru
rânduieli militare, mă invita la dialoguri din care eu am avut de învățat. Ca
un cetățean care prețuiesc armata și îi cunosc rostul, i-am acordat generalului
Ilie Godja locul de lângă inimă.
Am vorbit în acest text folosind timpul trecut
deoarece generalul s-a săvârșit din viață. Astăzi va bate pentru ultima oară
clopotul luminii pământești. El ne lasă pilda unui militar de excepție. Îi
port respectul și după moarte, deoarece a fost un om de excepție și a pus pe
stema Maramureșului lucirea unei stele de general. Avem foarte puțini, de acest
fel, cu rădăcini maramureșene. Da, a plecat un general din Maramureș! A lăsat
în urmă mulți prieteni, dar și un sat care stă cu fața spre Soare Răsare. Că
vălenarii sunt iconarii acestui spațiu, unde s-a rânduit cu demnitate horea și
cuvântul. Dar se vede și arta militară de rang înalt.
Onor, domnule general ILIE GODJA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu