Între ciocan și nicovală

 

                                                                                  de Gheorghe Pârja

Frigul firesc de la acest sfârșit de noiembrie m-a ținut mai mult în casă, deci și în fața televizorului. Deși doctorii, nu numai ei, spun că este un obicei dăunător. Ascult de ei și fac ca mine, că prea s-au înverșunat evenimentele în ultima vreme. Și un joc din copilărie s-a trezit din memorie: vreau să știu! Da, vifor în sud-estul țării, o furtună băimăreană, ori emoția primirii pensiilor în luna decembrie. Toate la rândul lor. Am decupat, din frământarea vieții apropiate, certurile din coaliția de guvernare, care au o vădită motivație electorală. Nu s-au luat de hainele politice din pricini doctrinare, adică stânga și dreapta, aceste diferențe doctrinare nu i-au împiedicat pe liberali și pesediști (o vreme și udemeriștii) să contribuie umăr la umăr la criza economică, la deficitul bugetar mare, la creșterea costului vieții, la starea precară a sănătății și educației.

Și ultimele împrumuturi au fost luate de comun acord. Mai ieri, PSD-PNL au acceptat legea pensiilor, dar nu s-au înțeles de unde vor face rost de bani. Mi se pare o lege haiducă, bizară, cu serioase resorturi electorale, care poate da multe bătăi de cap în anul alegerilor. Liderii celor două formațiuni din coaliție au tăiat și apoi au măsurat, dovedindu-se a fi croitori fără îndemânare. Cearta, uneori tandră, alteori mai răspicată, a avut ca pretext identificarea surselor de finanțare. Nici până astăzi nu se știe de unde vor face rost de bani. Dar ei vorbesc de certitudini, când e știut că limita deficitului bugetar este depășită, cum aprecia profesorul Coșea, iar fondurile structurale acordate de Uniunea Europeană sunt puse sub semnul întrebării.

Deci nu sunt bani? Unii lideri liberali, în ultimele zile, s-au alarmat că, în această situație, golul bugetar se va umple prin noi taxe și impozite. Pesediștii au sărit ca arși, declarând că anul viitor nu se vor percepe asemenea poveri pentru populație. Se vede limpede că cele două partide sunt între ciocan și nicovală. Liberalii, prin voci stridente, își aduc aminte de doctrina lor, ce presupune cota de impozitare unică. O grijă pentru capitalul autohton. Până acum, în preajma anului electoral, au uitat de această dimensiune care-i caracterizează. Și de o parte și de alta, este o cursă aprinsă pentru a câștiga electorat. Orice mișcare de lideri vizează acest obiectiv. Liderul liberal constată cum miroase mărarul într-o piață, iar cel pesedist ne arată cum se poate trăi cu o sută de lei.

Întâmplări electorale cu iz aproape comic. Dar și liderii altor partide fac orice pentru a fi luați în seamă. Unii devin miri ai mileniului trei. Cu un dram de umor, spuneam mai ieri că diavolul a inventat sondajele de opinie. Ei, bine, în sondaje liberalii nu sunt prea fericiți la această oră. Au un trend electoral descrescător. Sunt ajutați și de alți foști politicieni, care acum se ocupă de avioane. De pildă, Radu Berceanu a ieșit în public cu un atac dur împotriva președintelui Iohannis și mai ales a liderului liberal, Nicolae Ciucă. Am constatat că liberalii au o poziție ingrată, adică între ciocan și nicovală. Sunt la guvernare, în coaliție, dar își caută și cele mai eficiente soluții pentru câștigarea de electorat. Varianta cu ieșirea de la guvernare nu le surâde liberalilor, întrucât pierd accesul la resursele bugetare. Ruperea parteneriatului cu PSD ar fi o mișcare primejdioasă pentru urmașii Brătienilor și i-ar pune într-o poziție de inferioritate.

Dacă nu vor adopta strategii convingătoare pentru electorat, ar putea urma calea țărăniștilor. Ar fi păcat, fiind vorba despre singurul partid istoric din peisajul politic actual. Iar legătura cu istoria noastră este importantă în vremurile de astăzi. Deci trebuie să părăsească urgent poziția dintre ciocan și nicovală. În ultimă instanță este problema lor. Dar și a noastră, a electoratului român, mai ales că în preajmă sunt alți pretendenți la poziții de frunte. Partidul AUR, o formațiune fără un program convingător pentru țară, dansează și cântă în preajmă. Convinge tot mai multă lume, invocând justiția și naționalismul, dar nu oferă soluții viabile pentru criză. Declarațiile antioccidentale ale auriștilor trebuie luate cu rezerve fiindcă nu fac parte dintr-un peisaj politic normal.

Cu toate păcatele coaliției, cu puțină rațiune pentru țară, mai putem naviga pe marea învolburată a acestei Europe. Deocamdată, atât. Mai spuneți și dumneavoastră!