Ursula von der Leyen a lansat un turneu-fulger prin statele frontaliere Ucrainei. Vorbim, în mod evident, despre o caravană foarte transparentă de vânzare de armament, nicidecum despre o misiune diplomatică. Sub pretextul devenit de-acum stupid de a ”consolida apărarea împotriva Rusiei”, coordonatele acestui turneu (Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Slovacia, Ungaria, România) coincid izbitor cu coordonatele unui piețe imense, înfricoșate și receptive, pentru industria de apărare.
Intenția nedeclarată a Ursulei (dar
vizibilă de pe Lună) este de a pune pe masa de negocieri programul său
emblematic, ReArm, și cele 150 de miliarde de euro pe care și le-a pus singură
la dispoziție, fără a consulta Parlamentul European. Așa, pur și simplu, pe
motiv că ”Vin rușii!”.
Obiectivul real al turneului e subtil ca
un ciocan în cap: să convingă liderii celor șapte țări să cheltuiască pe
echipamente militare cât mai repede și mai mult din cei 150 de miliarde de
euro. În timp ce von der Leyen își prezintă catalogul de arme, probabil cu
reduceri pentru comenzi voluminoase, realitățile economice din țările pe care
le vizitează pică ca o bombă cu efect întârziat. România este una dintre escale
în acest turneu al războiului. La doar două zile după ce Ursula îi va pune lui
Nicușor pe masă oferta de tancuri, rachete și avioane, o delegație a FMI va
ateriza la București pentru a negocia reforme. Ele se traduc, în limbajul
omului de rând, prin noi creșteri de taxe, concedieri în sectorul public și
pensii microscopice.
Așadar, în vreme ce bugetul național
este sugrumat pentru a plăti factura austerității, ni se cere să facem loc în
același buget pentru factura securității, una de 150 de miliarde de euro la
nivel european.
”Trebuie să ne întărim capacitatea de
producție industrială în domeniul apărării”, afirmă Ursula von der Leyen. Un
citat care, în contextul turneului amintit, sună mai degrabă ca ”Trebuie să
lansați primele comenzi ferme”.
Dramaturgul german Bertolt Brecht avea
mare dreptate: ”În timp ce mergea, războiul lăsa în urmă o pată de sânge și de
aur”. Desigur, aurul celor 150 de miliarde, care se vor scurge din buzunarele
contribuabilului european direct în conturile complexului militar-industrial.
Solidaritatea europeană este de
neclintit, pretind liderii belicoși de la Bruxelles, Londra, Berlin și Paris.
Doar că solidaritatea asta pare să funcționeze într-un sens: spre vest, către
fabricile de armament.
Vorbim despre un turneu al
oportunității, unde frica este monetizată și transformată în contracte. În loc
să vedem o dezbatere europeană profundă despre viitorul Uniunii în contextul
prelungirii războiului, asistăm la un maraton de vânzări, unde diplomația este
doar ambalajul lucios pentru o tranzacție uriașă.
Liderii globaliști din Europa se
pregătesc de un închipuit război, iar cetățenii se pregătesc de criză. Cu
pensii reduse, taxe crescute și speranța că, dacă tot trebuie să plătească
pentru bombe, poate măcar nu vor trebui să le folosească vreodată.
În concluzie, turneul Ursulei von der
Leyen este mai mult decât o simplă vizită de lucru. Sub pretextul crizei, șefa
Comisiei Europene accelerează centralizarea puterii și a bugetelor, ocolind
controlul democratic și transformând securitatea într-un business
transnațional. Iar factura, ca de obicei, o plătesc papagalii de la frontiera
cu războiul, plătitorii de taxe și impozite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu