Primăria lui Răzvan Ducan e mereu deschisă!

 

Poetul Răzvan Ducan nu ne mai surprinde de data aceasta cu noua lui carte  „Tot acolo”, Editura „Vatra Veche” Târgu Mureș, fiindcă este un poet harnic, dedicat și o sursă de energie pozitivă ce poate și trebuie să fie un exemplu pentru confrați.

Câteva cuvinte despre autor, selectate de mine din volumul „Suflători în jar” sunt binevenite: „Nimeni nu a dat un diagnostic mai bun Târnăveniului în paradigma maladiilor unui veac ieșit din țâțâni, cum i-a dat Răzvan Ducan. Martor și mărturisitor, parafrazând, poetul lasă urmașilor săi răspunderea pentru creșterea și cinstirea unui oraș care poate, totuși, n-o muritu, numa-on pic s-o hodinitu” (Nicolae Băciuț); „El este apărător al dreptului la libertate, într-o democrație cu față de dictatură, declarând-o fie direct, fie aluziv poemelor sale evoluând treptat pe ultima sută: spre starea de pamflet”(Nicolae Suciu); „Răzvan Ducan detectează, cu ingenioasă artă, singurătăți poetice în agora. Ochiul lui scrutează curajos ochiul furtunii. E un pătimit al comunicării, are vocațiaacesteia dar și harul de a se izola în substanță creatoare.” (Ioan Marcoș);„Inconfundabilă, de o ingeniozitate maximă, în construcții clare și fin elaborate, poezia lui Răzvan Ducan ne transportă în subtilul realului, acolo unde se petrec mirările în evantaie paroxistice, deopotrivă încântându-ne.” (Daniel Marian); „poetul scrie așa cum un țăran își ară ogorul, nu stă să numere silabele, nu caută focuri de artificii în sintagme și, totuși, reușește să se exprime artistic, să comunice idei care altora ne scapă din discursul poetic. El are curajul să pună sub lupă o lume.” (Melania Cuc); „De la concret, la abstract și invers, Răzvan Ducan reconfigurează o geografie a trăirilor, actualizând, ludic, marile teme stănesciene, aducând mai aproape de cititor, într-un limbaj mai accesibil, marile întrebări și mistere ale liricii lui.” (Liliana Toma); „Îl admir pe Răzvan Ducan  pentru energia jetului liric, pentru abundanța mesajelor și pentru că e bătăios, îl suspectez de o oareșcare nerăbdare în a-și face publice textele.” (Cleopatra Lorințiu); „Răzvan Ducan reușește marea performanță de a rămâne original chiar și atunci când pare că folosește clișeul nichitastănescian. Nu trebuie uitat nici meritul de a ne face să-l mai citim din când în când pe marele poet și poate de a sta și noi la taclale cu el chiar dacă nu ajungem să fim trimbulinzi.” (Silviu Guga); „...poezia îl scrie copios pe Răzvan Ducan și nu invers...Poezia îi plătește acestuia facturile, îi pune culori în farfurie și sunete în pahare, îi îmbracă în haine noi diferite forme de interior și îi învăluie sufletul osmotic în lumină.” (Dumitru Sîrghie); „Se remarcă experiența literară acumulată în timp precum trecerea de la prozopoem la poemele de respirație, limbajul poetic, registrul lingvistic, utilizarea metaforelor și altor figuri de stil, ușurința cu care-și expune ideile în versuri originale, bătăioase, limpezi.” (Gelu Dragoș); „Poezia, crede autorul, e rod de însingurare și spornic gând, prilej de aducere aminte dar și rost de profeție și neștirbită îngândurare.” (Liliana Moldovan); „Răzvan Ducan este cunoscut îndeosebi pentru poezia sa bogată în satiră, fiind, așa cum singur se autointitulează, un dealer de poeme sociale, scriind adesea versuri cu mare risc.” (Simona Mihuțiu); „Dedulcit în aforisme și cu regina metaforă dirijând angelic simfonia literelor și cuvintelor, Răzvan Ducan te face să uiți de orice când îți pică-n mână o scriere de-a sa și-apoi nu te mai saturi de citit.” (Puiu Răducan); „Poezia lui despre Eminescu e plină de nostalgii și revolte, chiar se vrea un pamflet la adresa celor ce nu-l înțeleg pe Eminescu.” (Ion Ionescu-Bucovu); „Dincolo de toate importantele puncte marcate de Răzvan Ducan la nivel istoric, politic, social, educațional, poezia se remarcă și prin frumuseți ce țin de metaforă, stil și expresie.” (Theodor Damian); „Poet adevărat, eu abia acum realizez frumusețea inegalabilă a liricii dumneavoastră.” (Dan Toma Dulciu); „Experiența poetului este însăși o Poezie, cuvântul – o floare, lumea poetului – o Lume a Omeniei, cunoștințelor și bucuriei, limbajul poetic este un zâmbet, un cântec al gândului, un fior al inimii, o disciplină a omeniei și purtării frumoase, într-o limbă proaspătă și curată, expresie a originalității persoanei în concordanță cu necesitățile societății și ale timpului lui Eminescu.” (Valentina Moroșanu); „Răzvan Ducan este un poet care se distinge printr-o abordare singulară, în care lirismul se împletește cu reflecția socială, iar angajamentul său față de poezie și față de moștenirea culturală românească este o constantă.” (Radu Botiș); „Poetul Răzvan Ducan este îngrijorat de soarta cărților la noi, unde cititul este la cel mai redus nivel, unde tineretul, acaparat de Facebook, Tik-Tok, YouTube și altele, nu mai are dorința de a citi, ci numai de butonat telefoanele mobile, când vocabularul tinerilor s-a redus îngrijorător de mult și cartea ajunge la tomberon, locatarii nemaiavând biblioteci ca altădată.” (Nicolae Iosub); „Încercând și o pană de eseist alături de lira poetică, Răzvan Ducan este o fenomenalitate creatoare de intelectual, așezând inspirația sub pana lui Eminescu.” (Al. Florin Țene); „Prin versurile acestei cărți și prin ritualul zilnic pe care Răzvan Ducan îl face, fiind prezent la bustul lui Mihai Eminescu din Târnăveni, cel din fața primăriei, poetul arată că nu recunoaște primăria ca fiind legitimă. Pentru el, primăria orașului e bustul lui Eminescu din fața primăriei.” (Darie Ducan).

Volumul „Tot acolo” e un omagiu și o declarație de dragoste a lui Răzvan Ducan pentru Eminescu românilor iar bustul Poetului nepereche din centru Târnăveniului este locul de pelerinaj și motivul de a ni-l „confisca” prin marea lui dragoste pentru poetul stelar.

Titlurile poeziilor spun totul despre temele abordate, iar Răzvan Ducan (pentru a câta oară?) este o conștiință vie a vremurilor triste prin care trece România și fiecare anomalie și greșeală a guvernului este amendată prin versuri deosebit de incisive: „Preș...e(dintele)”, „Poate prin anamneză”, „Rușinea”, „Angel Radios”, „Panaceu”, „E gol”, „La crâșma de zero stele”, „Mărgica”, „Prostul satului”, „Să vă căutați zid”, „Români, păziți-vă apa!”, „Cireașa pe tort”, „Odă neuitării”, „Reforma pe-nțelesul nimănui”, „Să miroase veșnic a punct RO!”, „Bun al întregului impostor”, „Atâta timp cât în țara mea”, „Nu-i războiul nostru”, „Infractor cu repetiție”, „Nu ucideți stegarul dac!”, „Ne vor despuiați de tot”, „Trăiască apele Franței”, „Agricultorilor din Lungulețu”, „Popor de somnoroase păsărele”, „Nebunul absolut”, „Taxă pe selfie”, „Bibliotecile publice”, „Curgea ca un gel rușinea unui computer”, etc.

Pentru final, întreb și eu ce întreabă poetul Răzvan Ducan în poemul „Rușinea” , adică ce caută Nicușor Dan la Palatul Cotroceni fiind ales cel puțin dubios din turul II, actualul președinte „ND” fiind atât de absent la reuniunile șefilor de stat ce hotărăsc soarta Europei și a războiului Rusia-Ucraina: „Mi-e pur și simplu rușine,/ Cu Nicușor în plic,/ Cum umblă, cum vorbește,/ Cum bea lăptic.// Cum o ia după floricele pe câmpii,/ Fără busolă,/ Cu stângu-n dreptu, cum își dă,/ Cu falsă sorbonistă aureolă.// Cum nu-nțelege ce se-ntâmplă,/ Cum afară e vopsit gardul,/ Cum înăuntru e mielul de Paște,/ Nicidecum leopardul.// Cum e rupt de realitate,/ Și umblă ca un mort,/ Ca o agrișă împinsă,/ În locul cireșei pe tort.// Nu pot să tac și să fac,/ La un tablou, elogiu ramei,/ Când șefii de state se-ntâlnesc,/ Dar nu la Festivalul Zamei.// de ce mă lipsesc de libertatea,/ Unui punct de vedere în țara mea,/ Mai degrabă rușinea,/ Să ne lipsească de ea.”

                                                  Gelu DRAGOȘ, UZPR