Azi este toamnă

 

O frunză-mbujorată și plină de suspine,

Privește spre grădină și tace-ngândurată,
Dar lacrima îi curge și-ntreabă: Ce e mâine?
E toamnă, îi răspunde grădina arsă toată.

 

Dar ieri era o vară frumoasă și fierbinte!
Așa era, îi spune o tufă cu alint,
Acum a venit toamna și fără de cuvinte,
A pus peste natură aramă, nu argint.

 

Păcat, își spune frunza. Eram frumoasă, verde
Și mă jucam cu raze când vântul legăna,
În valsul lui șăgalnic parcă ușor se pierde,
O tainică romanță ce printre flori cânta.

 

Să nu fii tristă, frunză! Și-acuma ești frumoasă
Și poți dansa cu vântul când vine pe furiș,
Clipind timid ea-și leagănă sfioasă,
Culoarea ei roșcată căzută pe tufiș.

 

E toamnă, spune luna! E toamnă și e bine!
În nopțile în care pe cer sunt stele mii,
Fii veselă tu, dragă! Ești plină de rubine
Și parcă porți mărgele vopsite, arămii!

de AURELIA OANCĂ

01.09.2024