Scrisoarea unui profesor către Daniel David: „Mai mare umilință din partea ministrului și a celor din fruntea țării nu am primit niciodată de când este învățământul românesc!!!”

 

Un profesor anonim și-a spus cu dezamăgire povestea pe Edupedu.ro având certitudinea că mulți colegi de breaslă se vor regăsi în aceeași situație: 20 de ore de predare, în 7 școli, care se află la distanță de 30-40 km unele de altele. Cine plătește naveta?!

”Sunt profesor în învățământ de mai bine de 10 ani, am toate gradele didactice și timp de 7 ani de zile am tot participat la examenul de titularizare în speranța că voi obține un post titularizabil pentru a scăpa de grija și stresul că voi avea sau nu un loc de muncă începând din septembrie. Câțiva ani consecutivi am avut cea mai mare notă din județul în care locuiesc, dar, de fiecare dată, m-am lovit de aceeași situație penibilă și umilitoare în ședința publică: Nu sunt posturi titularizabile sau vacante, așa că va trebui să alegi un post de suplinitor.

În urma acestor experiențe, am decis să fac un sacrificiu, iar în ultimul an în care am susținut, din nou, examenul de titularizare am luat un post într-un alt județ (deși aveam iarăși prima notă din județ) și am făcut naveta zilnic câte 200 km doar pentru a avea siguranța unui loc de muncă permanent.

Am făcut tot posibilul pentru a reveni în județul meu, tot printr-o ședință publică, doar pentru a nu mai fi nevoită să particip la acele ședințe umilitoare în care cadrele didactice își caută un loc de muncă pentru un an de zile și siguranța zilei de mâine. Am ajuns, din nou, în aceeași situație umilitoare și la un nivel maxim de stres, având teama zilei de mâine și pierderea locului de muncă în urma deciziilor luate de noii guvernanți ai țării. 

Într-un final, da, am norma didactică conform noii decizii de 20 de ore de predare, în 7 școli. Deci, va trebui, din septembrie, să fac naveta cu autoturismul personal (căci altfel îmi este imposibil să mă împart între cele 7 școli, care se află la distanță de 30-40 km unele de altele), la fel ca un agent de vânzări, iar asta mă va costa peste 1000 de lei lunar. Aflându-mă în această situație, nu am cum să nu mă întreb: De ce? Pentru ce? Doar pentru că îmi place să lucrez cu elevii și îmi predau materia cu drag? 

Respect din partea societății și a celor care ne conduc, cu siguranță nu mai are rost să aștept, fiindcă mai mare umilință din partea ministrului și a celor din fruntea țării nu am primit niciodată de când este învățământul românesc!!! Pentru ce 7 ani de examene și stres continuu care de multe ori s-a terminat cu ”vizite” la UPU la spitalul județean?! Pentru ce atâtea sacrificii și atâția kilometri parcurși zilnic?!

Mă adresez autorităților: Dacă tot sunt nevoită ca anul acesta să fac naveta între 7 școli (în jur de 1.000 km pe săptămână) o să-mi asigure ministerul și statul pentru care îmi fac datoria și pentru care muncesc mașină de serviciu și combustibil așa cum le au asigurate din bugetul statului oficialitățile de la conducere? Răspunsul cu siguranță va fi NU! Noi suntem doar niște numere care trebuie să livreze rapoarte/statistici/ performanțe fără niciun sprijin!

Mi-am pus toată speranța în Daniel David ca ministru, știind și domeniul din care provine, dar, dintre toți miniștri care s-au perindat pe același scaun, dânsul a dezamăgit și a umilit cel mai tare cadrele didactice cu declarațiile pe care le face și cu diferențele pe care le aplică în favoarea cadrelor universitare. 

Ce pot eu să concluzionez este că tot ce se dorește din partea clasei politice este, de fapt, o generație de mediocri și analfabeți (nu doar funcționali) care sunt ușor de manipulat și cumpărat. Un singur lucru pot să mai spus: Da, îmi place mult să predau și să fac activități cu elevii și doar de aceea mai sunt în sistem în momentul de față, dar efectiv mi-e silă (acesta este cel mai potrivit cuvânt) de sistem și de politica lor de guvernare!”.