pentru ce e timpul?
ca să-l înțelegi pe șoarecele
care sforăie pe câmp?
sau să nu gândești ca el
a primăverii și toamnei,
a verii și iernii?
pentru ce e timpul?
ca să-ți umple oasele cu găuri,
să-ți scoată chipul în fiecare oglindă,
să-ți arate cum dragostea
e o lipitoare în loc de buze, adesea.
e lama care-ți decupează somnul,
dar și becul
pe care-l stingi singur.
pentru ce e timpul?
ca să-ți numeri potlogăriile,
să ierți prea târziu -
atunci cimbrișorul și pătlagina
și toată iarba au tatuat în clorofilă numele tău
și nu te mai recunoști.
timpul e singurul prieten
care îți duce cu trenul și avionul adevărul
când nu mai ai gură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu