istoria minte la fel
nero n-a întrebat pe
nimeni.
nici senatul, măcar pe
seneca,
s-a aplecat înăuntrul
lui
și acolo i-a răspuns
orgoliul:
„aprinde.
pe ruinele celorlalți
vei scrie începutul
tău.”
șase zile și șase
nopți
flăcările au ros
cocoașele de cartiere ale romei,
bunicii și-au căutat
nepoții
printre câinii care
urlau cu blana în flăcări,
iar împăratul cânta la
liră
ca un orb îndrăgostit
de propria orbire.
după aceea, crucile
s-au umplut de creștini,
corpurile au fost
folosite drept făclii,
la circuri, pentru
nopți cu ramuri de chiciură.
petru și pavel au
căzut.
bogățiile au fost
confiscate,
senatorii forțați
să-și taie venele,
în timp ce o romă nouă
se credea cu
eternitatea în buzunar.
dar nero și-a scos
capul din trecut.
arde azi pe bandă
rulantă
pădurile din siberia
și amazon,
case în grecia și
italia,
incendiază gaza și
kievul,
răsuflă prin
proiectele imobiliare,
în reconstrucțiile cu
miros de lăcomie și ciment.
da, poate că istoria
nu se repetă,
însă minte la fel.
și noi,
privind-o,
suntem copii care râd
în fața rugului ce le
înghite părinții
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu