De ce au stat Zetea, Dăncuș și „meșterul constructor” sub pod în timpul testărilor?!

Există o poveste veche, cu rădăcini atât în tradițiile de construcție europene, cât și în practica inginerească modernă, care explică de ce podurile erau (și uneori încă mai sunt) „încercate” cu oameni sub ele înainte de inaugurare.

În Evul Mediu și în Renaștere, exista credința că meșterul constructor trebuia să garanteze cu viața lui soliditatea lucrării. Dacă podul sau construcția ceda, vina era a celui care a proiectat sau a condus lucrările.

De aici, în anumite locuri, s-a născut tradiția ca arhitectul, inginerul sau șeful lucrării să stea sub pod atunci când se făceau primele încercări de rezistență. Era un act de curaj și asumare publică: „dacă lucrarea mea e bună, trăiesc; dacă nu, pier cu ea.”

În Imperiul Otoman și mai ales în Balcani, circulă povești cu meșteri care trebuiau să stea sub pod la prima trecere de care sau animale grele.

În Italia Renașterii, se spune că arhitecții unor poduri mari (precum cel de la Florența sau Veneția) trebuiau să fie de față, sub arcadă, la primele probe.

În Europa Centrală și de Est, în folclor, există chiar și legende dramatice în care viața meșterului sau a familiei sale era „sacrificată” simbolic pentru ca podul să reziste (legendele Meșterului Manole se leagă de aceeași idee de jertfă pentru durabilitate).

În secolele XIX–XX, tradiția a căpătat un sens mai pragmatic: testarea podurilor se făcea cu trenuri, camioane sau șiruri de care încărcate, pentru a verifica rezistența. Inginerii sau responsabilii lucrării obișnuiau să stea sub pod sau pe pod în timpul probelor, nu doar pentru simbol, ci și pentru a arăta publicului și autorităților că au încredere totală în calculul lor.

În România, există amintiri din perioada interbelică și chiar comunistă cu ingineri care stăteau sub pod la probele oficiale. Era un amestec de ritual profesional, propagandă și tradiție veche.

Gestul era în primul rând moral și simbolic: transmitea responsabilitate și garanția că proiectantul și executantul lucrării „nu au greșit”. În plus, era și un mod de a inspira încredere populației și autorităților care urmau să folosească podul.

Astăzi, testele se fac cu metode științifice și simulări computerizate, dar uneori încă se păstrează momentul simbolic în care inginerii se află pe sau sub pod, pentru a onora tradiția.

Bănuiesc că în această categorie se încadrează și gestul făcut vineri de primarul Doru Dăncuș, președintele CJ Gabriel Zetea și meșterul constructor.

Să sperăm că vor avea ocazia să repete isprava de mai multe ori în mandatul lor, pentru că tare multe poduri, pasaje și alte construcții sunt necesare în Baia Mare și în județ...

C.L.