Neîntrerupta goană (istorică) a descurcăreților hrăpăreți după avere, putere, faimă și plăcere nu numai că a generat abrupte inegalități sociale între membrii ginților și triburilor primordiale, mai apoi între castele și/sau clasele popoarelor și națiunilor, dar a stat la baza divizării lumii în țări pașnice, cu adevărat iubitoare de pace (poporul român este unul dintre ele), și cele cu neodihnite tendințe expansioniste, care – prin cotropiri și jafuri – s-au transformat în regate sau imperii atât de întinse și de puternice, încât nu doar că dictau/dictează în politicile internaționale (imperiul lui Alexandru Macedon, imperiul roman, imperiul carolingian, cele trei reichuri germane, imensul regat spaniol din vremea lui Carol Quintul și Filip al II-lea, întinsul și bine administratul imperiu britanic, sterilul imperiu otoman, mult opresivul imperiu țarist și criminalul său urmaș bolșevico-rus, nu în ultimul rând actualul imperiu american, vizibil incomodat de colosul chinez), ci, având resursele materiale și spirituale necesare (evident, cu excepția mongolilor, turcilor și muscalilor, stăpânitori asiatici în exclusivitate prădalnici și extensivi), s-au străduit să lase în urmă înfăptuiri memorabile pentru cultura și spiritualitatea universală: Macedoneanul a răspândit până în India elenismul și a construit o salbă de Alexandrii (mai dăinuie doar Alexandria egipteană); romanii au difuzat în vastul lor imperiu (din Iberia și până în Palestina, din Dacia și până în Egipt) latina populară, cultura și civilizația greco-romană (mitologie, poezie, muzică, literatură, filosofie, drumuri impecabile, teatre, sculpturi, columne, amfiteatre, apeducte, terme, disciplină administrativă, drept roman etc.); renașterile carolingiană și ottoniană au creat valori referențiale în cele două imperii europene medievale; funcționarii britanici au dus cu ei în colonii nu doar lăcomia, corupția, comoditatea și suficiența burgheză, ci și limba engleză (astăzi principalul vehicul al culturii tehnice și al civilizației mondiale), gândirea empirică a ilustrului Francis Bacon, strălucita cultură anglo-saxonă, rigoarea administrativă, anglicanismul și spiritul inventivo-competitiv...
Întrucât
năucitoarea civilizație mașinistă din zilele noastre a luat-o cu mult înaintea
culturii la plesneală, căci tot mai mulți pământeni vor să fie la modă, adică
cel puțin la fel de pragmatici ca americanii get-beget într-ale gândirii
mercantile (unde este Baruch Spinoza cu admirabila lui îndârjire de-a căuta în
mod dezinteresat adevărul?!), și întrucât competiția dintre indivizi și dintre
state este eminamente de ordin material, iar prin aceasta în totalitate
anticreștină („Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și
rugina, și unde le sapă și le fură hoții” – Matei
6/19), iată de ce cruzimea, necinstea, lăcomia și ipocrizia umană,
îndeosebi în cazul cârmuitorilor și ciocoilor cu ștaif (vezi recentul fals în
declarații al useristului Ionuț Moșteanu, până de curând ministru al Apărării,
după uriașul fals al fostului președinte turnător Traian Băsescu, după
plagiatul fostului premier mitoman Victor Ponta, după tâlhăriile ca-n codru ale
atâtor politruci și demnitari) a atins nu numai la noi cote nemaiîntâlnite în
istorie.
Toate
acestea adâncesc necontenit decalajele dintre indivizii bogați și cei săraci
(sub 10% dintre hiperavuții lumii dețin mai mult decât toți ceilalți pământeni
la un loc, lider absolut în acest clasament al deșertăciunii umane fiind clanul
Rothschild!), precum și dintre statele lumii, mai exact dintre Vestul opulent
și Estul sărăntoc (mai puțin Japonia, Coreea de sud și, de curând, China),
respectiv dintre Nordul avansat (în principal europenii și americanii septentrionali) și Sudul rămas binișor în
urmă, un Sud unde, pe arii întinse ale globului, seceta și corupția fac ravagii, drept urmare, în fiecare oră mor
foame peste 500 de pământeni, mai bine de jumătate dintre aceștia fiind copii!
În tot
acest timp, fapt care ilustrează paradoxurile prezentului, atotputernicii din
țările bogate și/sau ultramilitarizate (cazul Rusiei) fac tot ce le stă în
putință, inclusiv prin încălcarea tratatelor și invazii, să-și tot extindă
dominația politico-economică și strategico-militară, întru dobândirea (în
general prin propagandă, șantaj, corupție, amenințări și forță brută) de noi surse
de materii prime și piețe de desfacere (astfel procedează nu numai Rusia în
Ucraina invadată, ci și tandemul asiatic ruso-chinez în Asia, Africa și America
de Sud, iar necușerul Donald Trump la rândul lui, a folosit cele mai
incalificabile mijloace în discuțiile cu partea ucraineană, până ce a pus gabja
pe trilioanele de dolari încorporate în jumătate din pământurile rare ale
acestei țări, ba chiar a amenințat Groenlanda și a declanșat războaie tarifare
cu aliații tradiționali ai Statelor Unite), mijloace totalitare prin care
bogații devin mai bogați și săracii tot mai săraci, căci marile puteri întrețin
pe întreaga planetă o politică a urii
față de dușmanii lor declarați (bunăoară, democrația occcidentală versus
dictatura asiatică), o politică a
ipocriziei față de partenerii tradiționali (fricțiunile dintre Statele
Unite și Uniunea Europeană, pe de o parte, dintre Statele Unite și Canada,
Japonia, Mexic sau Australia, pe de altă parte) și una a neîncrederii ostile față de concetățenii de altă culoare,
confesiune sau ideologie, în general față de toți străinii, astfel că
pentru înarmarea globală, implicit a armatelor regulate și a gherilelor din
cele mai nevoiașe țări (taman aici răfuielile politice, rebeliunile și
războaiele civile se țin lanț!), se cheltuie, tot într-o oră, circa 500 de
miliarde dolari.
Lesne de
înțeles de către toți muritorii cu discernământ, nu și de cei care încurajează
loviturile de stat și – din umbră – coordonează conflictelele militare întru
sporirea influenței, puterii și profiturilor (i-am avut în vedere pe
cârmuitorii ticăloși, generalii criminali și afaceriștii închinători la
banul-zeu), lesne de înțeles, deci, cam ce s-ar putea face pentru întreaga
omenire cu sutele de trilioane economisite într-un singur an, dacă toate țările
ar renunța deodată la aberanta înarmare până în dinți, care înarmare n-are nici
pe departe scopul, rațiunea și capacitatea de-a instaura pacea în toată lumea.
Dimpotrivă, prin constituirea de blocuri militare postbelice, continua înarmare
și, drept consecință, declanșarea lungului război rece, n-a trecut nici măcar o
zi fără conflicte și vărsări de sânge de la a doua conflagrație mondială până
în prezent, astfel adeverindu-se din plin atât porunca noutestamentară că pacea
sigură și durabilă nu poate să rezulte decât din înlocuirea armelor de toate
tipurile cu dragostea sinceră față de toți semenii („Să vă iubiți unii pe
alții! Așa cum v-am iubit Eu, tot astfel să vă iubiți și voi unii pe alții” – Ioan 13/14), cât și înțeleptul
avertisment hristic că „Toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26/52).
Dar cine
dintre sforarii planetari din umbră (membrii
Grupului Bilderberg, masonii, iluminații) sau la vedere (Donald Trump, Xi Jinping, Vladimir Putin, Ursula von der
Leyen, Mark Rutte ș.a.) este dispus să ia aminte la catastrofismul generat de
forța combinată a regresului
moral-spiritual al omului modern (necredință, sodomie, cruzime, lăcomie,
zgârcenie, ipocrizie etc.) și a dementei sale civilizații mașiniste (poluare,
consum pe rupte, risipă, comoditate, confort, hrană cancerigenă, educație pe
sponci, dependență de mașini, medicamente contrafăcute, scule electronice și
tabieturi sinucigașe)?
Primii
dintre cei amintiți mai sus se consideră nemuritori și atotputernici, fără ca
în realitate și – desigur – din fericire pentru restul muritorilor, să poată
deține cele două atribute divine, căci, ignorând sau chiar negând existența
Atoatefăcătorului etern, atotputernic, atotștiutor și atotiubitor, ei toată
viața caută absolutul în relativitatea avuției și puterii la nivel eminamente
uman, deci aparențial, astfel ratându-și șansa soteriologică a jertfei
conștiente, iar prin ea a veritabilei fericiri.
Nici
ceilalți nu stau mai bine, deși se împăunează cu puterile lor discreționare de
autocratori, lucru pentru care sunt invidiați de naivi, elogiați de lingușitori
și aspru criticați fie de profesioniștii demni, fie de curajoșii cu bun-simț...
Atât
Donald Trump, considerat de sărmanele canoane umane drept cel mai puternic om
al planetei (firește, pentru faptul că anul trecut a cîștigat pe nemeritate,
zic eu, încă un mandat de președinte al celei mai mari forțe
economico-financiare, politice și militare din lumea actuală), cât și Xi
Jinping sau V. Putin, dictatori de prea mult timp (primul al Chinei marxiste și
cu pretenții de pol universal, celălalt al Rusiei nucleare și cu nostalgii bolșevico-sovietice),
sunt convinși că au descoperit punctul de sprijin, căutat și negăsit de
Arhimede, pentru răsturnarea Pământului (banii și tehnica militară superioară
în cazul yankeului, simpla migrație a milioanelor de supuși în cazul
chinezului, mătăhălosul și îndoielnicul arsenal nuclear în cazul muscalului), ba
chiar susțin cu aroganță că pot să oprească la repezeală războaiele declanșate
de ei sau de alții.
Bunăoară,
Trumpovul mărginit, ahtiat după bani și arătat cu degetul de serviciile secrete
britanice că, aidoma mult nevrednicului său prieten Putinov, a făcut parte din
KGB, susținea sus și tare în campania electorală pentru Casa Albă de anul
trecut, cum că – după înscăunare – va face pace între ucraineni și ruși în 24
de ore! Dar iată că au trecut de-atunci peste 300 de zile și nici pomeneală de
așa ceva, chit că cei doi mari farsori s-au întâlnit în luna august la baza
militară din Alaska, iar jalnicul yankeu s-a gudurat pe lângă penibilul muscal
și – potrivit codului kaghebist al dezonoarei și totalei nesimțiri – i-a promis
că va repeta dezastruosul tratat încheiat doar de el cu talibanii, adică
amenințând și somând Ucraina să capituleze!
Noroc cu
Uniunea Europeană, adevăratul aliat de nădejde al ucrainenilor, care, întrucât
o privește în mod direct, nu este de acord să dea nas lui Ivan (fără cel mai mic
ponos după nenumăratele crime săvârșite în aproape patru ani de război
cotropitor), ca nu cumva acesta să urce pe divanul europenilor, via Republica
Moldova, România, Polonia, Finlanda sau țările baltice...
Netrebnicilor
și nestimabililor cu pretenții de magicieni, știți care-i cel mai eficient
pacificator? Acela care deține o considerabilă forță militară, dar fără să
recurgă vreodată la ea, ci urmând doar
calea diplomației, deoarece inima și mintea îl ajută să priceapă că infinit mai
umană este șubreda pace antebelică decât incerta pace postbelică! Altfel spus,
ceea ce nu-i în stare să facă nici rusul, nici chinezul și nici yankeul, chit
că ăsta din urmă, ahtiat după Premiul Nobel pentru Pace, se laudă c-ar fi
contribuit cu autoritatea lui discutabilă la instaurarea păcii în mai multe
conflicte militare, inclusiv în cel din Orientul Mijlociu, unde vede toată lumea
cu discernământ că funcționează la turația maximă prima dintre cele trei
lozinci orwelliene à rebours din
faimosul roman O mie nouă sute optzeci și
patru: Războiul este pace!
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
26-27 nov. 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu