Un prieten de pe FB, căvnicar de-al meu, postează o fotografie cu echipa de fotbal ”Minerul” Cavnic din perioada ei de glorie. Postarea m-a trimis la comoara mea cea mai de preț: lada cu fotografii, în care îi am pe părinții, frații și surorile mele, pe fiul meu și pe mama lui, pe atâția și atâția prieteni și colegi de redacție. Dintre toate, ca să fiu la temă, am selectat două, despre...fotbal. Am avut o copilărie foarte...sportivă. Iarna, la schiat cu pălăncile, apoi, pe derdeluș, cu lencherul și cu patinele. Vara, la scăldat prin...baltongurile de la ”Brăduț” și Poiana cu Screada. Cu...meseriași în ale înotului, precum Gabi Vălean, traversam Mogoșa de ajungeam la Lacul Bodi. Drumețiile prin Gutâi nu ne săturau niciodată. Des ne adunam de două echipe, ne alegeam, după criteriul valoric știut de noi, ne alegeam și portarii. Încingeam meciuri aprige în Poiana de la Pietrele Șoimului (îi spuneam San Siro), de unde ne fugăreau șurdeștenii, pentru că le dripăleam iarba, jucam fotbal și în Poiana Gușetului (îi spuneam Maracana). Îmi amintesc de frații Cristea, de Silviu și Nelu Danciu, de Mnihai și Șoani Suciu, de Nelucu Palea, de Dorel Savianu, Eugen Zaharia (Ciobâcu). Ce pasiuni ne mistuiau în timpul meciului! Toți visam să fim cel puțin cât Pele! În prima fotografie postată aici, sunt chiar eu, pe...San Siro, când am apărat un 11 metri, tras de Nedelcu! M-a fotografiat Nelu Pielmuș. Odată, l-am apărat de bătaie pe Nelu Pielmuș, era în centrul orășelului nostru, când l-a pus pe unul să plonjeze pe asfalt după minge, pentru a-l fotografia, după care i-a spus că nu are film în aparat. Eram măricel deja, prin clasa a IX-a de liceu, când am avut o mare bucurie: a venit la liceu antrenorul echipei de fotbal ”Minerul” Cavnic, pentru a selecta elevi apți de a juca la juniori. Profesorul de educație fizică, Năsui, i-a recomandat pe trei elevi: pe cel care scrie acest text, pe colegul de bancă Ioan Centea și pe Ilie Popa, cu un an mai mare decât noi. Ne și vedeam, în culmea fericirii, colegi de echipă cu portarul Ficzai, Lila și Burghelea, vedete ale ”Minerului”. Ce mai, am primit echipament, am participat, pe stadionul ”Gaidoș”, la antrenamente, am jucat în meciuri oficiale. Imaginea a doua este de pe ”Gaidoș”, eu sunt însemnat cu un discret x. Îmi amintesc de meciul de la Câmpulung la Tisa, unde, la o lovitură de corner, de la 16 metri, am tras cu capul spre poarta adversarului, Nu a fost gol, a fost bară, însă motiv pentru care antrenorul m-a luat în brațe și m-a înălțat spre cer. Asta-i experiența mea cu fotbalul, una frumoasă, captivă în zona amintirilor, în care, azi, m-am întors cu drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu