Dan Pavel: “Se face anul de când s-au maimuțărit alegerile și tot n-a reușit nimeni să-mi explice lucid de ce s-au maimuțărit”

Se face anul de când s-au maimuțărit alegerile și tot n-a reușit nimeni să-mi explice lucid de ce s-au maimuțărit. Unde nu s-a putut explica rațional, explicațiile au fost înlocuite cu zbierete și acuzații de putinism. S-a însăilat o poveste cu o mână de racheți conectați la servicii, ceva cocalari, un moșneag de o sută de ani și câțiva pensionari. Lui Georgescu i-au servit un proces care mai degrabă arată ca o farsă juridică, iar noi am rămas așa… într-un fel de purgatoriu democratic în care legitimitatea actualului regim hibrid se dezbate la birt. Am înțeles, Călin era un tâmpit. Era nasol cu el pentru că ne făcea apa inteligentă sau ceva. Dar nu poți aresta sau judeca un tâmpit doar pentru că e tâmpit. Mai trebuie și altceva. Altfel, nu diferim cu nimic de orice altă republică bananieră care își persecută dușmanii politici. Până la ora asta eu tot n-am înțeles cum răsturna un tâmpit ordinea constituțională… prin vot. N-am înțeles care era planul lui Potra de lovitură de stat. Cum și cu ce? Cu douăj’ de cocleți oarecare, cu bastoane telescopice și pistoale cu gaz? Dacă statul român poate fi doborât de un moș, doi mafioți și o ceată de cocalari adunați de pe TikTok, ar trebui desființat, pentru că nu merită să existe.

Singurele argumente aduse până acum sunt că era nasol dacă câștiga Georgescu pentru că a mințit. Ce surpriză! Un politician care minte! Cred că ar fi fost primul din istorie. Sunt de acord că avea finanțări dubioase. Era omul rușilor. Cum era omul rușilor? Nu știm, pentru că nu s-au publicat până acum dovezile că ar fi fost omul rușilor. Se repetă obsesiv, în ideea că vom crede pur și simplu. Pavlovian, așa… din reflex dobândit. OK, să zicem că era omul rușilor și ajungea președinte. Eram infiltrați la vârf. Celelalte instituții nu au puterea de a contracara un președinte care acționează cu rea voință? Până la urmă, de asta avem principii democratice, separarea puterilor în stat și un echilibru între instituții. Tocmai pentru ca nicio parte să nu poată prelua toată puterea și să nu poată acționa după bunul plac. Apropo, aveți idee dacă și-a publicat România Onestă sponsorii de campanie sau declarațiile de avere? Că parcă așa rămăsese. Pe onestitate și astea. La ăsta de unde știm că nu-i plătit aiurea, de interese dăunătoare României?

Mă rog, nu mai contează. Totul s-a transformat repede într-un circ neinteligibil în care zeloții de ambele părți s-au angrenat imediat cu toată convingerea. Aruncarea căcatului în ventilator e sport național. Menirea unui astfel de spectacol cu proști este să îndepărteze orice om rațional și să astupe cu larmă toate întrebările lucide care s-ar mai putea pune. Să deznădăjduiască. Ajungi să eviți complet subiectul ca să nu nimerești la mijloc, în ringul în care zboară căcatul din toate direcțiile. Mi-ar fi mare mirarea dacă Georgescu ajunge să facă o zi de pușcărie pentru desenele astea animate de care a fost acuzat. Am auzit capete de acuzare mai lucide în tribunalele staliniste.

Potra poate că va face un pic de țuhaus, pe cu totul altceva (arme, combinații, spălare de bani, grup infracțional), dar până acum nu s-a putut demonstra o legătură acționabilă între unul și celălalt. Nu s-ar putea dovedi nici dacă manevra ar fi fost rusească, nici dacă ar fi fost pur românească. Astfel de operațiuni se gândesc cu interpuși și spații tampon care pun organizatorii la adăpost de viitoarele consecințe. Suspectez că Potra va fi plătit regește pentru fiecare zi de bulău, pentru că așa se întâmplă cu butoanele și slugile docile. Cealaltă opțiune ar fi un atac de cord, dacă securiștii sunt prea zgârciți. La ce bugete au SRI și SIE, am îndoieli că este necesar un atac de cord. Bani sunt, slavă Domnului. S-a creat o situație penibilă în care legitimitatea președintelui depinde de rezultatul unui proces în care el nu este direct implicat. Dacă ăștia scapă, înseamnă că alegerile s-au anulat aiurea și devine clar că Nicușor a fost injectat pe sub democrație.

Până la urmă nu m-am mai dus la vot în turul 2 pentru că n-am apucat și nici în turul 3 pentru că nu mai avea rost. Mirosea a manevră din primul tur, iar eu nu cred în conceptul de vot util. Prefer să nu particip la o escrocherie în care tot eu sunt victima. Vot util sună prea aproape de idiot util pentru gusturile mele. Oricare ar fi fost adevărul, în sine, faptul că s-a ajuns aici – la anularea alegerilor în timpul alegerilor – dovedește că statul a eșuat. Dacă Georgescu era cârtiță moscovită, dovedește un eșec instituțional de proporții halucinante. Rușii trebuie să fi penetrat toate ”instituțiile de forță”, într-un stat NATO, după 30 de ani de consolidare a democrației. Dacă era cârtiță securistică din pepiniera noastră, așa cum suspectez eu, atunci este tot un eșec de proporții, pentru că reprezintă disperarea unei mafii de a rămâne la butoane prin orice mijloace. Inclusiv prin compromiterea conceptului de stat democratic în sine. Statul s-a autodesființat fără să vrea în ziua în care a anulat alegerile. Mai ales sub pretextul unor justificări ulterioare pe care nu le-a găsit nici în ziua de azi.

Dincolo de toată gălăgia asta obositoare, de la mine din birt lucrurile se văd mai simplu. Este irelevant cine ce-a făcut. Pruncul e mort. Ne certăm ca moașele peste cadavru. Văd că nici nu se mai discută despre România. Important e ce facem cu lucrurile care încă mai există, cu Ucraina și Moldova. Cu războiul la care teoretic noi nu participăm. Important este ce vrea Ursula von der Leyen, Casa Albă, Rutte și NATO. România a rămas așa… un subiect aproape dizgrațios. Un faux pas care zgârie timpanul înaltei societăți la priveghiul ăsta. Discuțiile astea geopolitice sunt prea complicate pentru mine. Realitatea mea e mai simplă. Trăim mai prost. Totul este mai scump. Suntem mai bolnavi, mai săraci, mai divizați și mai deznădăjduiți. În jur pute a disperare. Vin facturile. În tot acest timp, ni se spune cu un grad supărător de aroganță că ar trebui să consumăm mai puțin. Să existăm mai puțin. Să ne încălzim mai puțin, să nu cerem pensii, salarii, servicii de calitate sau drepturi. Să tăcem din gură, dacă se poate. Să nu tulburăm liniștea politică și ordinea constituțională. Să plătim cuminți la stat pentru din ce în ce mai puține beneficii. Să trăim mai prost ca să fim mai buni și să obținem mântuirea proeuropeană.

Ni se cere să salvăm lucruri abstracte cum ar fi democrația, economia sau planeta. Pentru cine le salvăm nu știm, dar trebuie salvate. Nu pentru noi, că noi nu trăim mai bine și ni se spune că nici nu merităm să trăim bine. Ba chiar vectorii ne și dojenesc când ne plângem. De cine trebuie salvate chestiile astea? Tot de noi. Noi părem a fi dușmanul economiei, al constituției, al democrației, al planetei și-al pârșului de pădure. Dacă n-am fi noi, pulimea, toate lucrurile ar merge minunat. Rusia ar pierde, democrația ar înflori și economia ar fi salvată. Singura identitate tolerabilă a rămas cea de gen, dar identitatea nu mai poate fi națională. E de porc. Suntem proeuropeni, în secolul 21, și nu mai umblă nimeni cu legionarisme de-astea de căcat. Singura utilizare acceptabilă a cuvântului ”suveran” este la ”datoria suverană” pe care o avem la tot felul de organizații care nu sunt alese în mod democratic. Pentru că doar pierderile, falimentul și datoriile pot fi suverane în secolul 21. Profiturile nu au voie să fie. Nu este normal ca țara să și profite de pe urma resurselor sau investițiilor sale. Ar fi comunism. Comunism legionar, pentru că nu se pot hotărî niciodată dacă suntem marxist-hitleriști sau fascist-staliniști.

Așa că, per ansamblu, românii trăiesc mai prost, dar macro suntem bine. A zis Nicușor Savantu’. Acest Ludovic al 16-lea de Făgăraș, farul călăuzitor al democrației uns prin anularea alegerilor, care prezidează peste colapsul sistemic cu o incompetență înduioșătoare. Are toate calitățile unui prosop de picioare pentru elită. E indecis, ezitant, lent, bâlbâit, amuzant, gângav, nătâng, naiv și neputincios. E reprezentantul unui curent administrativ impotent, o patologie politică de stadiu terminal: Împărăția Ridicatului din Umeri – ”Noi nu știm legi! Să ne scrie corporațiile legi și noi le implementăm. Noi nu ne putem apăra! Să ne apere alții și să decidă ei unde ne mobilizăm sau cum investim. Noi nu știm cum să… economie! Să ne dea bani și să ne spună de unde tăiem ca să fie bine.” Împăratul este gol, dar per total ne merge mai bine, cum ni s-a promis. Macro! La nivel micro s-au anulat niște alegeri și s-a făcut o ordine nesperată în jurul unui anume candidat. La nivel macro, democrația duduie.

Dacă n-ar mai fi românii, ar rămâne totul numai macro și ar fi genial. Aparatul ar funcționa ca uns, fără oameni, în regim abstract. Ar fi o ecuație matematică perfectă pe hârtie. Ordonată cu ChatGPT, cum îi place lui. Un grafic divin, atotputernic și atotcuprinzător, care ne-ar arăta că România este moartă, dar pe drumul cel bun. Dacă am trăi și mai prost, ar fi și mai bine. Să plătim tot fără să cerem nimic la schimb. Să existăm între un index și altul, doar niște virgule macroeconomice într-o statistică. Păcat că România este încă alcătuită din oameni, nu din cifre. Deocamdată este formată din copii, din familii, din bărbați, femei, bolnavi, bătrâni fără liniște și tineri fără viitor. Din proști care votează greșit și țin cu Rusia. Tragem speranță că, în curând, România va fi doar indici și liniște. Doar contribuabili. Doar macro, din medii, resturi, procente și radicali. Va arăta genial pe hârtie când va exista doar acolo. Simt ura nedisimulată a elitei politice și a intelectualității față de majoritate, dar când majoritatea nu va mai exista, nu ne va mai înfiera nimeni. Ura nu va mai fi necesară și totul va deveni perfect. Nu reușesc să înțeleg nivelul de psihopatie care te poate determina să-ți urăști poporul cu atâta ardoare, dar înțeleg că e singura cale către succes și performanță economică.

Nu pricep cum e să detești tot ce e românesc până în punctul în care ajungi să lupți pe față împotriva propriului steag, dar accept că este singura cale proeuropeană care ne salvează de Putin. Trebuie să demontezi ultimele rămășițe de care nici măcar pesediștii lui Iliescu nu îndrăzniseră să se atingă până acum. Să dărâmi totul din temelii ca să rămână doar hârtia, doar ecuația economică perfectă. Toate reformele și indicii economici au fost divorțați de orice noțiune de nivel de trai. Se discută în teorie… despre o politică cuantică superioară, mult dincolo de nevoile sau înțelegerea noastră de troglodiți. Se discută despre o democrație la care populația nu ar trebui să aibă acces nelimitat, pentru că e prea proastă ca să fie lăsată să voteze. Despre o economie performantă fără nivel minim de trai pentru populație. Despre un stat fără oameni, fără granițe, fără identitate sau așteptări, dar care trebuie apărat cu prețul oamenilor. Despre un viitor luminos fără perspective. Abstractul a devenit natural, absurdul singura conversație tolerabilă. Reformele se fac de dragul făcutului. Se luptă de dragul luptatului. Pentru supraviețuirea unui spirit politic. A unui aparat administrativ fără utilitate, ce nu-și mai asumă bunăstarea poporului pe care trebuia să-l servească. E un nivel de absurd la care nu am acces din punct de vedere intelectual, pentru că-mi lipsește o a treia cifră de la coeficientul de inteligență. Așa că nu mă mai bag. Prefer să rămân la glumele mele cu deget în cur.

 Autor: Dan Pavel