Moșteanu, Fritz, Bolojan și Dan sunt o rușine pentru Armata Română

Cazul Mosteanu reprezintă mult mai mult decât o situație de impostură intelectuală. Cazul Moșteanu este un simptom al falimentului clasei politice românești, al coaliției de guvernare și al „României Oneste” a președintelui Dan.

Pentru că devoalează minciuna, oportunismul, lipsa de criterii, incompetența, mediocritatea, dublul standard, preocuparea pentru propriul interes, decăderea morală a politicianului român în general dar mai ales a celui de rit nou, care nu se mai oprește din a da note tuturor dar uită mereu să se privească pe sine în oglindă.

Cazul Moșteanu, vice-prim ministru și ministru al Apărării, arată mocirla în care se complace guvernul României și premierul ei „reformator”. Cazul Moșteanu, apărut după cazul Ciolacu, ar trebui să ne ajute să înțelegem de ce România este pe ultimul loc în UE la aproape toate criteriile relevante.

Pentru că de prea mult timp guvernul României este, de fapt, doar o sinecură pentru indivizi fără școală, fără profesii, fără viziune, preocupați doar de satisfacerea intereselor și orgoliilor personale și ale clicilor din care fac parte.

Cazul Moșteanu arată, mai clar ca niciodată, falimentul actualului sistem politic, căpușat de mediocritate și de oportunism până la sufocare.

Cum ajunge, în aceste vremuri tulburi, un impostor, un mediocru vice-prim ministru și ministru al apărării, un individ care s-a fofilat de satisfacerea stagiului militar obligatoriu, un individ care nu ar fi putut niciodată să se angajeze în ministerul pe care acum îl conduce, pentru că nu îndeplinea condițiile elementare de studii?

Ajunge print-un lanț de compromisuri. Pentru că domnul Moșteanu nu s-a pus singur ministru. Întâi l-a propus Fritz de la USR, ca răsplată pentru că a făcut parte din grupul de puciști (sau trădători).

Apoi l-a acceptat Bolojan, care are criterii și cerințe doar față de funcționarii publici, nu și pentru politruci. Apoi a trecut de o comisie parlamentară, care s-a prefăcut că evaluează. Și nu în ultimul rând, a fost validat de președintele „României oneste”.

Domnul Moșteanu n-ar fi putut fi niciodată ofițer în MApN. Pentru că ofițerii trebuie să aibă facultatea absolvită cu diplomă de licență. Domnul Moșteanu n-ar fi obținut niciodată autorizația de acces la informații clasificate, pentru că ar fi picat la verificările prin care trebuie să treacă un ofițer („confirmarea pregatirii in scolile, universitatile si alte institutii de învățământ urmate de titular, de la împlinirea vârstei de 18 ani”).

Din fericire pentru domnia sa, accesul la informații clasificate îi este garantat, pentru simplul fapt că este ministru. Pentru că așa este la noi – standardele sunt pentru căței.

Domnul Moșteanu, care n-a fost în stare să facă ceea ce reușesc zeci-sute de mii de studenți anual – să-și finalizeze studiile cu examen de licență sau cu disertație, care a trădat, a mințit, si-a falsificat CV-ul, s-a sustras efectuării stagiului militar este, prin bunăvoința domnilor Fritz, Bolojan și Dan ministrul apărării naționale, adică conducerea politică a unui corp profesional ale cărui valori supreme sunt loialitatea, onoarea, sacrificiul.

Domnul Moșteanu este o palmă dată militarilor români, veteranilor, rezerviștilor și tuturor celor care își servesc țara cu loialitate. Domnul Moșteanu este o rușine pentru Armata României, așa cum o rușine sunt și domnii Fritz, Bolojan și Dan, care astăzi tac. Pentru că „România onestă” a fost doar un slogan…

Silviu Predoiu, general.rez, fost șef SIE