In seara aceasta am participat la un eveniment special. Walter Übelhart a scris o nouă carte: „101 Minuni de la capătul lumii – Băiuț” care nu este un volum scris, ci un sat respirat, trăit, iubit.
În paginile lui, Walter Übelhart a strâns păduri, oameni, amintiri, aur nevăzut și tăceri care spun povești, ca și cum ar fi adunat lumina munților și a pus-o între coperți.
Walter s-a născut în Baia Mare, dar seva lui, rădăcina lui, izvorul lui — sunt în Băiuț, Maramureș.
A plecat în lume, a cercetat, a scris, a primit premii, a devenit scenarist, om de știință, om de cultură — dar a rămas fiu al acestui pământ.
Iar astăzi se întoarce acasă nu cu o lucrare, ci cu o binecuvântare.
Pentru că Băiuț nu e doar o așezare. E un spațiu viu.
Este locul unde aurul nu mai vine din mină, ci din suflet.
Unde lemnul nu e material, ci cultură, memorie, vindecare.
Unde pădurea nu este resursă, ci doctor și templu, profesor și rugăciune.
Iar cei care au trăit experiența silvoterapiei la Băiuț știu deja — pădurea ne coboară pulsul, ne spală gândurile, ne reașază în noi.
Forest Bathing, Shinrin-Yoku — termeni moderni pentru un adevăr vechi pe acest pământ:
Aici natura nu se admiră. Aici natura se trăiește.
Cartea lui Walter este o chemare fină, o deschidere a unei porți.
O invitație să ne privim satul cu ochi noi, să ne reamintim cine suntem, să ne mândrim cu locul acesta care ne ține, ne crește și ne vindecă.
De aceea, acest volum este mărturie și moștenire.
Este o declarație de dragoste pentru oamenii de aici, pentru liniștea din văi, pentru lemnul care nu uită și pentru muntele care, tăcut, ne poartă istoria.




Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu