SURPRIZE! SURPRIZE!

(2026, deja, își are proiectul său!)

Curând, tragem cortina pentru tot ce a fost, sau a însemnat anul 2025. Au fost bune și au fost rele! Au fost puține sau au fost multe!? Am căzut și m-am ridicat. Am primit un picior ,,în dos” și am făcut pași înspre înainte. Am primit palme peste obraz și l-am întors și pe celălalt. Am fost hulit, terfelit și am avut puterea de a privi Omul în ochi. Am plâns de fericire și am plâns de supărare. Am râs din tot sufletul (cu inima!) și am râs ,,de ochii lumii". M-am rugat la Dumnezeu, când și cum am putut - doar atunci când mi-am adus aminte. Ce mai, vorba multă... știți doar sintagma. Așa a fost să fie. Nu aș schimba nimic din ce a fost. Nici nu aș putea zice că am primit prea puțin, Doamne ferește! Dimpotrivă! Pot spune că am primit chiar foarte multe. Am petrecut, prieteni, pe drumul pământesc, în timp ce Ei, își începuseră Marea Călătorie, spre Dreapta Judecată. Și m-a durut plecarea lor. Încă doare. Cu rele, cu bune, mulțumesc, 2025, pentru că mi-ai înțeles rostul sau menirea. Am să mulțumesc, înainte de toate, celor care au aruncat cu noroi, sau mi-au pus piedici, crezând că mă vor doborî, dar nu au reușit. Cât de puțin mă cunosc! Nu ați făcut altceva decât să îmi dați putere de a merge doar înainte. Împiedicarea voastră mi-a dat forță și curaj de a privi peste voi. Am să le mulțumesc și celor care au avut încredere în mine și în proiectele/visele mele. Am să mai adaug un mulțumesc, Familiei, pentru că mi-au fost mereu aproape - vă iubesc!

Cred că și 2026 va fi un an ce va ține cu mine! Sunt sigur. Doamne ajută!

Până una alta, propun un poem, numit ,,Eu plec din tine viață, alunecând pe schiuri”. Poezia, aparține unui bun prieten. Din păcate, și acesta, s-a cam grăbit, spre ședința Cenaclului Literar din Cer. Povestea este lungă. Voi scrie, încet, încet, când timpul îmi va permite, câte o filă din ea. Concret, pornesc de la faptul că făcându-mi curățenie între cărți, am găsit un caiet-manuscris, ce aparține acestui prieten (repet, deocamdată nu îi voi da numele!). Sunt 64 de poeme. ,,Eu plec din tine viață, alunecând pe schiuri”, poartă numărul 64 - adică, cel din urmă poem, dintr-un volum pe care și l-ar fi dorit foarte mult, dar din păcate, nu a mai apucat să guste această bucurie. Din respect pentru tot ce a însemnat acest prieten pentru mine, privind ascensiunea în plan literar, în 2026, voi face tot posibilul ca acest caiet-manuscris să vadă lumina tiparului. Poate, vor mai fi și alții ce vor dori susținerea acestui prieten - In Memoriam. Dacă așa va fi, am să le accept sprijinul cu mare drag. Volumul se va numi ,,ARISTOCRAȚI, BEȚIE, ORGIE ȘI CAPRICII”, pentru că așa și-ar fi dorit acest prieten. Este și titlul unei poezii. poartă ,,matricola”- 37 și o voi publica pe pagina mea de Facebook, foarte curând.

(povestea o voi continua de fiecare dată, când voi scrie câte un poem din acest caiet-manuscris!).

Și încă un amănunt sensibil. Acest prieten, a ales, pentru a-și personaliza volumul, două motto-uri. Azi, îl prezint pe cel dintâi.

Motto:

,,Nu ești beat, atâta timp cât poți să zaci întins pe podea, fără să te sprijini”.

(Definiția lui Martin)

64.

EU PLEC DIN TINE VIAȚĂ, ALUNECÂD PE SCHIURI

,,Adulmecă-mi povara trădărilor, de-a rândul,

beția risipită, în fumul de țigară,

păcate săvârșite, cu fapta s-au cu gândul

și, câte și mai câte, rămase pe afară.

Iar pentru toate-acestea, tu fă un semn în grindă,

dă cep de-acuma sticlei, vreau iar să beau cucută,

în tragica beție mai adă-mi o oglindă,

ce nu mă mai cunoaște și mă privește mută.

A vieții mele haină, e mult prea răvășită

și poate că-s tardive, aceste spovedanii,

cum, nărăvaș e gândul ce duce în ispită,

spre doamna cea cu coasa ce ne scurtează anii.

Mi-e găurită talpa pingelei, pun plachiuri

și plec din tine viață, alunecând pe schiuri”.

N.A. - până la publicarea/tipărirea volumului, în fața fiecărui poem voi folosi ghilimelele, pentru a nu da impresia că este poezia mea. Doamne ajută!