Gând prins în mrejele visării...
Te-am așteptat visare
la colțul străzilor Speranței cu Emoțiilor
să mi te dăruiești întâia oară
nu am reușit să adun
și macii de catifea albastră
- îi voi culege pentru
următoarea întâlnire -
până atunci, însă, îți voi spune
cât de mult te iubesc...
Șoaptele zorilor stau și adună
roua necălcată
- din poemul de vineri
pe care ți-l voi scrie pe umbra cerului -
tivit cu aromă de zâmbet
pus cunună în sărutările
altor adieri de toamne
doar amintirile unui răsărit
îmi iartă pustiul din privirea
clipei care-și risipește glasul
strigând după întâia zi
(o altă nouă zi, neîncepută!)
plecată spre seara verdelui-miracol...
Voi prinde visele în adieri
și gândurile în priviri
și lacrima crescută în albastru
și zborul spre răsărit de umbră
îl voi prinde în vântul zorilor
și vraja nuferilor o voi rosti
doar de dragul colindului
dăruit inimii tale.
Dansul foșnetului de frunze
se va împărtăși cu mirul
iar rugăciunea inimii
își va culege roadele timpului
din ochii izvorului
- toate, de dragul primului
gând prins în mrejele visării...
(Chiuzbaia, noiembrie 2025)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu