Omătul a acoperit hrana de la sol a păsărelelor. Nu mai au râme și insecte. Salvarea este în semințele și fructele rămase în pomi (măceșe, mere etc). În localități, păsărelele se trag pe lângă oameni și așteaptă să li se dea mâncare. În urmă cu câteva zile, mi-a atras atenția un ciripit insistent. Venea de pe balcon. O mierlă parcă îmi cerea ajutorul. I-am pus de toate: bucățele de slănină, de mămăliguță și de pâine, făină de porumb. Și o jumătate de măr. M-am retras și am pândit de după perdea. Au venit două: masculul (penaj negru și cioc portocaliu) și perechea lui, femela (penaj spre maroniu, pestriț, cu ciocul negru). S-au ospătat ca în vreme de foamete. De-atunci, vin zilnic pe balconul meu și-mi dau deșteptarea cu ciripitul lor. Se ospătează iar și zboară în copacul de-aproape, Nu-și iau ochii de la balconul meu. Greu de tot mă lasă să le fotografiez, nu vor să le fac vedete. La primăvară, mă vor încânta cu trilurile lor inconfundabile, încă dinaintea zorilor. Pentru mine, asta va fi o plată cu valoarea aurului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu