Lăsați pseudoproverbul din titlu, el vrea doar să sublinieze ceva ce marii lideri ai Lumii de ieri și de azi au uitat, din istorie. Mai potrivit era „Buturuga mică răstoarnă carul mare”, pentru că vorbim aici de alegerile nefericite pe care le-au făcut peste secole imperiile, în a ataca țări ce nu pot fi îngenuncheate.
Ce ne apucă? Păi Rusia își rupe dinții de acum 4 ani
în Ucraina, o țară al cărei popor s-a format din amestec de slavi, vikingi și
tătari. Statele Unite ale Americii, în infatuarea lor, se apucă să-și distrugă
flancul estic de apărare, Alianța Atlantică, dintr-un orgoliu imobiliar. Cu
cine își pun mintea? Cu Europa, care deja a trimis trupe din Franța, Germania,
Suedia, Danemarca, „să se antreneze” în Groenlanda. Ce, insula aia mare
înghețată? Păi da, e parte a continentului nord-american, geografic, dar e și
parte a regatului Danemarcei. Iar istoria sa, a Danezilor și a scandinavilor
arată popoare ce nu se lasă subjugate. Casa vikingilor… SUA și-au mai rupt
dinții de aur în popoare de nesubjugat gen Vietnam sau Afganistan. La fel ca
rușii, ce au plecat din Afganistan, cimitir al imperiilor, cu coada între
picioare. O paranteză mică și în ce privește China. Taiwanul pe care și-l
doresc a fost populat de indigeni, înainte de valuri de chinezi și apoi de
olandezi, japonezi, spanioli etc. Cum-necum, au plecat toți cu coada între
picioare. În 1591, o navă japoneză voia să debarce și să ocupe, au fost
atacați, au plecat. În 1616, o flotă japoneză a încercat același lucru, o
furtună cumplită a scufundat flota, s-a întors un vas. În altă ordine de idei,
v-am reaminti cum, în al Doilea Război Mondial, China naționalistă și-a inundat
sate, o regiune întreagă, cu oameni cu tot, ca să oprească ofensiva japoneză.
Se petrecea în iunie 1938, au spart barajele din provincia Henan. Între
400-500.000 de chinezi au murit înecați, ori ulterior de foame și de boli.
Putem continua enumerarea popoarelor greu de
subjugat sau imposibil. Au în ADN-ul lor lupta. Persia, nu? Serbia. Albania. Cu
un drum ne amintim de Serbia cea neînfrântă de NATO, de naziști, de alții. Cu
gluma nefericită a ex-președintelui Băsescu ce spunea în public, cu legendara-i
diplomație, că cei mai buni vecini ai României sunt Serbia și Marea Neagră, că
nu ne-am luptat cu ei niciodată. Interesant, în Primul Război Mondial, sârbii
au ocupat întreg Banatul, cu Timișoara cu tot, de au fost îndepărtați doar cu
efort diplomatic. O spunem așa, în trecere, ba poate pentru a arăta că unele
popoare sunt făcute din anume aluat. Nu fug în munți din fața năvălitorilor,
iar dacă o fac, de acolo îi toacă/tachinează/împuținează, vezi exemplul
Afganistan. Până pleacă, până înțeleg că au în față o țară de necontrolat.
Peste ani, marile Puteri au făcut asemenea greșeli, rămase în istorie ca pete
pe obraz, chiar nescrise în propriile istorii. Anglia și Franța cu vikingii.
Rușii și americanii cu Afganistanul. Vietnamul, Ucraina. Sunt lecții neasumate,
dar care privite din afară dau sens Istoriei. Odată ca niciodată, se va
înțelege. Pe vikingi, pe samurai, pe cazaci, pe tătari, nu-i ataci, îți vezi de
treabă. Întrebați Rusia, care nu va răspunde, cum a dus Războiul de Iarnă din
1939-1940, cu Finlanda. Rusia a intrat în Finlanda cu 450.000 de oameni, 23 de
divizii ale Armatei Roșii, împotriva a 180.000 de oameni. Care au luptat pe
schiuri, în zăpezi, pe minus 40 de grade Celsius, atacând înțelept…bucătăriile
de campanie sau soldații bând votcă în jurul focurilor de tabără. Cităm și
amintim „așa-numitul „incident Raatteentie”, din timpul bătăliei de o lună de
la Suomussalmi. Divizia a 44-a sovietică de infanterie (aproximativ 25.000 de
soldați) a fost distrusă în totalitate după ce a mărșăluit pe un drum de pădure
drept într-o ambuscadă a unei unități finlandeze de 300 de oameni. Pierderile
sovieticilor s-au cifrat la aproximativ 23.000 de oameni, în timp ce
finlandezii au pierdut cam 800 de luptători”. La care îl mai amintim drept
bonus pe legendarul lunetist Simo Hayha, până azi cel mai prolific sniper din
istoria Lumii, cu 542 de victime. El a inspirat fimul recent „Sisu”.
Am evocat toate cele de mai sus pentru a bate
prietenește pe umăr „mari puteri” în privința buturugii mici din drum, pe care
n-o văd, cu nasul pe sus fiind. De asemenea, am făcut pasul în istoria
„rezistenței” pentru a trage aer adânc în piept, înainte de a lansa o
contraofensivă împotriva ofensivei guvernamentale din România împotriva
propriului popor, deja sufocat de taxe și scumpiri și decizii luate prost,
unilateral. A cam venit vremea…
Autor:Alexandru
Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu