Cartea doamnei Gabriela Solomon, DOAR IUBIRE, cu subtitlul TRANSFIGURAREA IUBIRII DE-A LUNGUL CĂLĂTORIEI MELE ÎN ACEASTĂ VIAȚĂ, apărută la Editura GRINTA, Cluj - Napoca, 2021, ISBN 978 - 606 - 037- 160 - 1 / 821. 135. 1, carte pe care am primit-o cu dedicație şi cu mult drag din partea autoarei, " Pentru un om deosebit întâlnit la un eveniment deosebit, de suflet ", evenimentul nefiind altul decât Festivalul Internațional de Poezie DOAMNELE METAFOREI, ediția a IV - a, 2022, Baia Mare, începe cu o mărturisire năucitor de frumoasă şi de sinceră asupra modului în care a pornit călătoria dânsei în viață :
" Mă numesc Gabriela şi m-am născut în trup de femeie. După ce am experimentat toate emoțiile şi sentimentele posibile prin propriile lecții de viață, astăzi, prin acest volum de poezii, îi mulțumesc şi sunt profund recunoscătoare fiecărui eveniment trăit, pentru ceea ce sunt şi mă închin cu smerenie în fața lăcaşului sufletului meu "(Gabriela Solomon - PREFAȚĂ). Autoarea îşi mulțumeşte singură pentru puterea şi curajul de a se ridica de fiecare dată şi de a rămâne fidelă valorii supreme, IUBIREA.
Trei sunt întrebările pe care şi le pune doamna Gabriela Solomon în această călătorie a dânsei prin viață : " Ce înseamnă dragostea? ; De ce este necesară suferința? ; Există iubire necondiționată? ". Iată axa ideatică pe care este construită cartea! Pornind de la ideea că dragostea, iubirea este un sentiment deosebit de complex, manifestat printr-o afecțiune puternică, definirea sa se transformă intr-un demers deosebit de dificil, din cauza complexității manifestărilor sale precum şi a diversității legăturilor afective pe care acest cuvânt le cuprinde. Dacă după Albert Einstein, " Iubirea este lumina care iluminează pe cei ce o oferă şi o primesc . . . ", fiind gravitația care îi face pe oameni sā fie atraşi unii de alții, şi dacă pentru iubire noi trăim şi murim, iubirea fiind însuși Dumnezeu iar Dumnezeu fiind iubire, adică o forță care explică totul şi care oferă sens vieții, iar atunci când vom învăța " . . . să oferim şi să primim această energie universală, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcede totul şi orice, deoarece iubirea este chintesența vieții "(Albert Einstein), iar Lev Tolstoi, bunăoară, afirma că iubirea, dragostea este cea care stă în calea morții, fiind viața însăşi. " Tot, tot ce înțeleg, ínțeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul este legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor "(Lev Tolstoi), pentru distinsa doamnă Gabriela Solomon, iubirea nu este altceva decât ceea ce ne însoțeşte pe noi pretutindeni în drumul existenței noastre, indiferent câte vieți vom trăi sau câte averi vom acumula, fiind unica bogăție care ne va reprezenta.
In contextul acesta al iubirii, autoarea-şi dedică volumul, în primul rând, aşa după cum este şi firesc, cititorilor ei, apoi Tatălui Ceresc care i-a oferit şansa de a experimenta viața pe acest pământ, celor doi copii ai ei şi oamenilor întâlniți în călătoria vieții, alături de care a descoperit credința şi bucuria, suferinţa şi vindecarea, soțului ei, alături de care a descoperit adevăratele taine ascunse ale iubirii, devenind soție şi mamă, adică familie, şi nu în ultimă instanță strămoşilor ei, datorită cărora are posibilitatea de a-şi celebra viața pe care i-au transmis-o cu sfințenie, închinându-se lor cu adânc şi profund respect, prin fiecare gând, gest şi cuvânt.
Iată câteva dintre motivele pentru care autoarea îşi începe volumul său de versuri în limba română, DOAR IUBIRE, pentru că mai are unul în limba italiană, AMANDO INFINITAMENTE, cu un splendid poem de mulțumire, închinăciune şi recunoștință în fața Atotcreatorului : " Mă închin în fața ta, Tată Creator, / pentru viața pe care mi-ai oferit-o / prin bătaia inimii, prin căldura trupului, / prin ceea ce văd ochii cu admirație, / pentru fiecare creație, / pentru pământ şi plante, / pentru părinți şi frați, / pentru oameni minunați, / pentru soț şi copilaşi, / pentru fiecare zi / în care-ți pot mulțumi / că-i pot vedea, / că pot respira, / că pot crea, / că pot admira, / că mă pot juca, / cu mintea pot modifica / întregul viitor, întreaga viață / să o privesc cu speranță, / să cred în mine şi în oameni / că se poate! "(RECUNOŞTIINȚĂ). Din tonul evlavios al poemului emană acea mare şi absolut necesară doză de optimism care serveşte drept suport pentru periplul dânsei prin această viață.
Nu este un secret faptul că viața aceasta nu e numai iubire, ea este şi durere. Cu toții am suferit şi vom mai suferi în viață. Viziunea aceasta nu trebuie înțeleasă în sensul pesimist al cuvântului. Cu toate că majoritatea dintre noi facem aproape orice ca să ocolim suferința, să fugim de ea, să o ignorăm, de cele mai multe ori, viața ne pune față în față cu aceasta, ne prinde în capcanele ei, fâcându-ne să acceptăm, vrând - nevrând, existența suferinței în cotidianul nostru. Există multă suferință şi durere în această viață. Din cauza ei ajungem uneori să trăim într-o permanentă stare de hipnoză, de ignoranță şi de orbire. Oricât am suferi, suferința este necesară în viață, pentru că fiecare dintre noi trebuie să ne confruntăm din când în când cu acest abis al suferinței, deoarece numai aşa putem pătrunde cât mai adânc în sinele nostru, în existența noastră. În momentele de suferință, oamenii se-ndreaptă de cele mai multe ori spre Dumnezeu. În monentul acela, sufletul nostru câştigă bătălia cu egoul nostru. La acest nivel, Divinitatea caută Divinitate, moment în care ne simțim sufletul, devenim puri şi neajutorați ca nişte copii. Simțim chemarea, gândim mai puțin şi simțim mai mult. Lucrul acesta îl constată şi distinsa poetă Gabriela Solomon care, íntorcându-se în timp şi căutând prin " lada cu vise ", constată următoarele : " Scormonind adânc în lada cu vise, / dar fără să vreau, găsesc zile triste / care-s cu nori, care-s cu ceață, / toate înşirate ca mărgelele pe ață. "(ÎNTOARCEREA ÎN TIMP). În asemenea momente, gândurile eului liric se îndreaptă instinctiv către Divinitate, căreia i se confesează : " Stăteam şi mă gândeam la tine, / zile întregi mă întrebam mereu. De ce nu vii Tu - Doamne . . . vino / s-alini mereu sufletul meu! / Căci noi din valea neştiinței / strigăm la tine ne-ncetat. / O clipă măcar de-ngăduință / căci noi căzut-am în păcat. / N-am ascultat de tine atunci / când ne-ai chemat pe fiecare / şi-acum plângem amar, pe brânci . . . / O clipă, Doamne, o clipă de răbdare! / Poate că-ți cerem azi prea mult . . . " (CONFESIUNE). Întrebările la nivelul liricului curg astfel cu duiumul : " Viață, de ce eşti atât de nedreaptă, / ne lauzi, ne bați şi ne loveşti în coastă, / ne mângâi pe rând cu rafale de vânt / până când devenim toți un mormânt? / Pe alții îi înalți pe piedestale / neținând cont de ceea ce-ți iese-n cale, / de rugile fierbinți, de lacrimile amare / ce au brăzdat obrajii, ce au săpat hotare . . . " (DE CE?). Dialogul eului liric cu Divinitatea continuă şi-n alte poeme ale cărții. Locul întrebărilor este luat acum de constatări şi de speranțe :
" Cerul l-ai creat tu, Doamne, / pentru ca el să ne transmită speranța! / Păsările le-ai creat tu / ca să ne poarte visurile. / Brazii i-ai creat tu, Doamne, / pentru ca ei să ne-ntrețină voința! / Încercările le-am atras eu / pentru ca prin ele să-mi mențin trează credința! "(SPERANȚA). De la constatări si de la speranțe se ajunge la decizii : " Azi decid să fiu un nor, / să plutesc deasupra încercărilor, / să fiu o rază de lumină, / să fiu cântec şi lanternă, / să fiu pod de legătură / între popor şi cultură. / Să încălzesc sufletele rătăcite de gânduri, / să primesc şi să dăruiesc povățuri, / ( . . . ) / Aş vrea să fiu corp, minte şi iubire / sădite în adâncuri, să radiez fericire / pentru că doar în mine mereu voi regăsi / în orice viață ce o voi trăi / forța de a reuşi, / forța de a clădi / o nouă poveste, / o casă cu ferestre / larg deschise către univers, / către tot ce visez / către raiul pământesc / ce curge abundent prin mine "(SPERANȚA). Bucuria, speranța şi fericirea, înlăturarea durerii şi tristeții din noi, din viața noastră le putem obține şi realiza noi, prin noi înşine, deoarece numai în universul nostru interior vom găsi acea forță de a reuşi şi de a clădi.
Referindu-ne la cea de-a treia întrebare pe care şi-o pune autoarea cărții DOAR IUBIRE, şi care face parte, ziceam, din axa acestei minunate cărți, exista-va oare iubire necondiționată, părerea noastră este că doamna Gabriela Solomon, carismatica doamnă, este convinsă de faptul că a iubi fără a aştepta nimic în schimb este ceva ce nu poate face parte din realitate. A iubi necondiționat este doar o expresie a realității. Realitatea, Sinele, Iubirea, Conştienţa, Dumnezeu, Fericirea, acestea sunt reperele care arată ceva, acel ceva care nu poate fi prins în cuvinte, dar care poate fi simțit, experimentat şi trăit. Experienţa unei aşa - zise iubiri necondiționate va putea începe doar în sufletul nostru, în inima noastră, nu în inima altcuiva. Sursa unei asemenea iubiri, a unei iubiri externe şi omniprezente, lipsită de forme, nu o putem afla decât în sufletul nostru. Acolo va trebui să ne punem încrederea noastră, deoarece o asemenea iubire este mai certă decât orice vom cunoaște vreodată. Cine iubeşte necondiționat nu impune limite nici propriei sale libertăți, dar nici altcuiva. În cele aproximativ 70 poeme cuprinse-ntre coperțile volumului de versuri al distinsei doamne Gabriela Solomon, DOAR IUBIRE, întâlnim aşadar iubire, frumusețe, bucurii şi speranțe, dar şi durere, tristețe şi necazuri, neplăceri. Viața aceasta, cu bune şi cu rele, arată că o asemenea iubire necondiționată, o asemenea iubire reală, nu ar fi posibilă la modul faptic, decât la modul ideatic, chiar dacă este vorba despre iubirea Divină pe care cu toții o vrem revărsată peste noi : " Dacă mă iubeşti, / dă-mi aripi să zbor / către visuri mărețe. / Dacă mă iubeşti, / lasă-mi soarele cadou / şi-l voi transforma în Tine. / Dacă mă iubeşti, / oferă-mi timpul Tău, / iar eu, în schimb, îți voi da linişte, / clipocitul apei, cântecul păsărilor, / glasul vântului, cântecul greierilor, / unduirea copacilor / şi brațul Meu / pentru odihna ta / la sânul tău, Doamne! "(RUGĂMINTE).Marile întrebări existențiale îl macină pe eroul liric pe tot parcursul cărții. " . . . De ce atâta suferință / şi chin, şi ură, neputință, / atâta moarte pe pâmânt / pentru un petic, un mormânt, / atâta batjocură între oameni?/ Nu suntem oare ai lumii semeni? . . . "(REGĂSIRE).
Răspunsul la cele trei întrebări, ne mărturiseşte distinsa poetă şi om al cetății, Gabriela Solomon " . . . mi l-a oferit viața însăşi prin toate etapele ei : copilărie, adolescență şi zi de zi, prin fiecare persoană întâlnită. Această carte reprezintă vocea trăirilor interioare în căutarea sentimentului pur "(Gabriela Solomon - COPERTA A IV-A).Însetată de cunoaștere şi mânatā mereu de dorința de aş-i găsi locul în societate, autoarea mărturiseşte temerarul şi emoționantul fapt că " . . . pentru a-mi găsi locul în societate, am parcurs pe rând 9 profesii : de la învâțătoare până la terapeut holistic şi autor. Analizând drumul călătoriei până în prezent, toate se leagă între ele. Meseria dinainte pregătea calea celei ce urma să-i desluşească tainele. Fiecare m-a ghidat către misiunea personală şi mi-a oferit ceea ce sufletul meu căuta, DOAR IUBIRE "(Gabriela Solomon - COPERTA A IV-A). Nimic nu este imposibil în fața lui Dumnezeu, tatăl Ceresc, ne mărturiseşte în încheiere autoarea : " . . . singurul lucru pe care îl ai de făcut este să îți aduci aminte cine eşti şi să ceri ajutorul, căci nimic nu poate fi schimbat fără acceptul tău. Tu fă primul pas, restul va veni de la sine, ca o binecuvântare. Cele trei instrumente la îndemână sunt : zâmbetul, inima şi rugăciunea. Zâmbetul dizolvă tensiuni, inima iubeşte, iar rugăciunea uneşte! Bucură-te de tot ce ai, mulțumeşte în fiecare zi şi trăieşte cu speranță. Viața începe în fiecare dimineață. Astăzi este rândul tău să renaşti "(Gabriela Solomon - ÎNCHEIERE). Orice dorință se poate îndeplini, concluzionează autoarea cărții DOAR IUBIRE, atunci când îți descoperi scopul venirii tale pe Pământ, " . . . atunci când faci tot ce îți stă în putere să creezi echilibru şi armonie atât în interiorul tău, cât şi în exterior, prin vindecarea emoțională, iertarea de sine şi a celorlalți, dar, mai ales, prin credința adevărată în Dumnezeu, Tatăl Creator "(Gabriela Solomon - SĂ NE CUNOAŞTEM).
Dacă autoarea acestei minunate cărți îl îndeamnă pe cititor să coboare în interiorul său pentru a găsi răspunsuri la întrebările esențiale ale vieții, prin blândețe, răbdare şi iubire, noi îl îndemnăm să coboare puțin şi-n interiorul acestei splendide cărți scrisă cu multă dragoste, iubire şi dăruire, savurându-i conținutul bogat în pilde, mărturisiri şi experiențe de viață, pentru că numai așa vei afa tu, cititorule, cât eşti de unic şi important pe acest pământ.
Valentin LUPEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu