Realism socialist, impostură morală și criza conștiinței posttotalitare

Cronică literară la romanul Bătrânul și câinele de Al. Florin Țene

Romanul Bătrânul și câinele de Al. Florin Țene se înscrie într-o direcție literară postdecembristă esențială: literatura de demistificare a comunismului cultural, printr-o formulă narativă care combină realismul critic, parabola morală și insertul eseistic. Cartea funcționează ca roman-document, dar și ca roman al conștiinței culpabile, în care destinul unui scriitor format și legitimat de realismul socialist devine pretextul unei ample analize etice și ideologice.

Sorin Georgescu (ulterior George Soceanu) este construit ca tip reprezentativ al intelectualului activ de partid, produs al mecanismului totalitar. Fost director de revistă literară comunistă, profesor de „socialism științific”, promotor al realismului socialist, personajul întruchipează hibridul dintre ideolog și literat, dintre oportunism și conformism.

Important este că Al. Florin Țene evită caricatura facilă: Sorin Georgescu nu este un simplu „tiran cultural”, ci un individ captiv într-un sistem mental, incapabil inițial să se desprindă de reflexele comuniste. Nostalgia dictaturii, disprețul față de democrație și raportarea resentimentară la „tinerii scriitori” sunt simptomele unei conștiințe deformate ideologic, nu doar ale unei rele-voințe individuale.

Unul dintre nucleele ideatice ale romanului îl constituie demascarea realismului socialist ca literatură artificială, instrumentalizată politic și lipsită de autenticitate. Personajul însuși recunoaște, târziu și fragmentar, falsitatea estetică a propriei opere, pe care o definește retrospectiv drept „vise de adormit copii”.

Inserțiile reflexive, onirice și eseistice permit autorului să articuleze o critică frontală a literaturii subordonate ideologiei, în acord cu poziții teoretice similare (Al. Marino), dar formulate aici ficțional. Realismul socialist apare ca: literatură de comandă, formă de mistificare a realului, mecanism de promovare a mediocrității obediente. Prin acest demers, romanul devine și o condamnare a complicității scriitorului, care nu poate invoca exclusiv constrângerea politică pentru a-și justifica derapajele morale.

Schimbarea numelui din Sorin Georgescu în George Soceanu are o valoare simbolică majoră: ea semnifică tentativa de rescriere a identității, dar și imposibilitatea unei rupturi reale de trecut. Personajul nu devine un democrat autentic, ci un convertit oportunist, care înțelege că supraviețuirea în noul regim presupune adaptare, nu convingere.

Această metamorfoză este tratată ironic și critic: autorul sugerează că reeducarea morală nu se produce automat prin schimbarea contextului politic, iar foștii activiști își transferă adesea reflexele autoritare în structurile democratice.

Structura romanului este deliberat fragmentată, alternând: narațiunea realistă, episoade onirice, texte inserate (articole, eseuri, manuscrise), reflecții meta-literare.

Această tehnică subliniază dezagregarea interioară a personajului, dar și imposibilitatea unei narațiuni lineare într-o lume marcată de traume istorice. Visul, ca procedeu literar, devine spațiu al adevărului reprimat, unde vinovăția, frica și eșecul moral ies la suprafață.

Bătrânul și câinele nu este doar un roman de ficțiune, ci și o mărturie despre viața culturală românească sub comunism, despre: abuzul de putere în instituțiile literare, cenzura mascată,marginalizarea valorii autentice.

Prin episoadele legate de reviste, redactori, poeți obedienți și oportuniști reciclați, Al. Florin Țene oferă o radiografie lucidă a mecanismelor culturale totalitare, continuate sub alte forme după 1989.

Romanul Bătrânul și câinele se impune ca o operă de conștiință, în care critica realismului socialist se împletește cu analiza morală a intelectualului compromis. Al. Florin Țene reușește să transforme ficțiunea într-un instrument de judecată istorică și etică, fără a cădea în tezism sau revanșardism.

Prin forța sa critică, prin densitatea ideilor și prin valoarea documentară, romanul se constituie într-un text necesar pentru înțelegerea relației dintre literatură, ideologie și responsabilitate morală în cultura română contemporană.

                                                                      Prof. Petre Ghiur