Știți că aproape 200 de fermieri români au plecat la Bruxelles? Nu în excursie, nu la poze, nu la cafele. Au plecat pentru că acasă nu-i mai ascultă nimeni. Au lăsat câmpul, animalele, familiile și au mers sute de kilometri ca să spună un lucru simplu: agricultura românească nu mai o duce mult, e în moarte clinică.
Ieri au primit gaze lacrimogene. Asta a hotărât Ursulica, Uniunea Europeană care vorbește despre dialog. Oameni care trăiesc din pământ au fost tratați ca un pericol public. Nu pentru că au cerut privilegii, ci pentru că au îndrăznit să spună că un acord semnat din pix, Mercosur, le poate îngropa munca de-o viață.
Agricultura e singurul lucru care ne-a mai rămas. Industria s-a dus, fabrici închise, orașe moarte, oameni plecați. Din ce mai trăiește România? Din pământ. Din agricultură. Din munca unor oameni care încă ies pe câmp dimineața și se întorc seara obosiți. Așa am fost numiți cândva: grânarul Europei. Nu din vorbe, din producție.
România oricum are tot mai puțini fermieri. Sate goale, pământ lăsat pârloagă, tineri plecați. Agricultura mai stă în picioare din încăpățânarea unor oameni care n-au vrut să renunțe. Iar acum li se spune, cu zâmbet tehnocrat, că „așa cere economia globală”. Se distruge prin hârtii, prin acorduri, prin semnături puse de oameni care n-au pus mâna pe o sapă în viața lor. Acorduri care aduc mâncare plină de otrăvuri din afară, mai ieftină, fără aceleași reguli, fără aceleași costuri. Pentru fermierul român asta înseamnă faliment.
La Bruxelles, fermierii au venit și cu copiii. Ca să nu mai dea Ursulica cu gaze. Au făcut o omletă din 200 de ouă, simbolic, din ce produc ei. În timp ce alții decid că e mai bine să mâncăm importuri.
Dacă se distruge și agricultura, ce ne mai rămâne? Să cerșim din poartă-n poartă și să mâncăm mâncare adusă de la mii de kilometri, plină de chimicale, peste care n-avem niciun control. Asta e direcția.
Fermierii români nu cer privilegii. Cer să fie lăsați să muncească. Cer respect. Pentru că fără agricultură, România nu mai are nimic. Doar corporații străine care fac profit pentru țările lor.
Când vezi tractoare pe străzile Bruxelles-ului și copii aduși ca scut împotriva gazelor, ar trebui să fie limpede: nu e protest, e ultimul strigăt. Dacă UE își distruge fermierii, nu mai rămâne nimic de „salvat”. Luați atitudine și salvați ce a mai rămas!
Angelica Alexe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu