Îl cunoscusem
pe Ion
Georgescu cu câţiva ani în urmă la sărbătoarea Hramului Capelei
„Sfânta Maria” de la Câmpul Românesc din Hamilton, când mi-a dăruit prima sa
carte. A fost apoi invitat să citească câteva din poeziile sale, cu ocazia
Săptămânii Culturale a Câmpului.
A ocupat cu
timiditate unul din locurile rezervate membrilor cenaclului. Cu un glas domol,
ascunzând o suferinţă greu de mărturisit, a citit din versurile alese în grabă,
care l-au recomandat drept un talentat al condeiului.
Din discuţia
ulterioară am înţeles că era încă din tinereţe un îndrăgostit al şevaletului.
I-am oferit un spaţiu în publicaţia „ALTERNATIVA”.
Cu multă plăcere a acceptat şi şi-a intitulat rubrica „Povara poetică la
purtător”. În timp, am realizat că pagina lui este ca o povară luminoasă, ca o
iubire înlăcrămată, o îngemănare mirifică între culoare şi cuvânt.
La început
poeziile aveau locul de creaţie Lucăceşti, mai târziu Baden, uneori alternau.
Nu se cuveneau întrebări, care ar fi putut incomoda. Gândurile de înstrăinat
m-au dus la regiunea Baden de pe malul Rinului, din Sud-Vestul Germaniei, de
unde am mai avut colaboratori. Am crezut apoi că este vorba de o excursie;
scrisul te însoţeşte oriunde...
Lucrurile s-au
limpezit când am primit invitaţia să vizitez prima sa expoziţie de pictură din
Canada, de la Castelul Kilbride din Baden, Ontario, recunoscut drept monument
de valoare istorică, arhitecturală şi artistică.
Construit în
1877 de James Livingstone, restaurat cu grijă, respectând toate
caracteristicile stilului victorian, el păstrează atmosfera vieţii secolelor
IXX-XX şi adăposteşte Legion Museum al Royal Canadian Legion, Wilmont
Historical Museum şi Belvedere art Gallery.
Pentru o perioadă de aproape trei luni,
March 3 – May 27, 2012, Belvedere art Gallery a găzduit expoziţia pictorului şi
poetului Ion Georgescu-Muscel, intitulată Between Picturesque and Surrealist
Audacities.
Ne-am oprit pe
rând la fiecare pictură admirând combinaţia culorilor, jocul luminilor, perspectiva,
dar mai ales tema, sentimentul trăit în faţa tabloului, regăsirea de sine.
Ajuns la
ultimul tablou, eşti imediat tentat să o iei de la început. În fapt paşii
mărunţi cu care ai parcurs fiecare latura a galeriei este drumul vieţii şi trăirilor
de fiecare zi ale artistului.
La plecare din
Belvedere art Gallery am apelat la un vizitator să ne ia o imagine, la toţi
trei, ca o mărturie peste timp.
În drumul de
întoarcere am oprit în faţa bisericii lutherane Sf. James. La fiecare oră din
turla bisericii se aude o melodie. Iată cum a fost inspirat poetul Ion
Georgescu-Muscel în poemul „Clopotele de la St. James”;
C-un secol
jumătate mai la vale,
În micul
orăşel canadian,
Pe lângă un
castel şi vechea moară,
Vajnicii colonişti de-odinioară
Şi-au zăvorât
credinţa în lutherana church.
Ce frenezie
sfântă atuncea, la-nceputuri!
Azi – fală
muzeală, prin vii indicatoare…
Şi totuşi,
umple spaţiul în creştetul amiezii,
Solfegii de
alămuri, de bronzuri diafane,
Din turla lui
St. James, vărsate pe oraş...
A fost o duminică
minunată; o întâlnire sinceră şi prietenească, într-un peisaj al culorii,
muzicii şi versului.
Alexandru Tomescu
Notă. Acest text este Editorialul din ultimul număr al revistei "Alternativa" care apare în Canada.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu