In doar ultimii putini ani prezenta ateismului in spatiul
public a luat o amploare nemaintilnita in Occident, dar mai ales in Statele
Unite unde ateii au scontat succese majore in tribunale iar prezenta lor in
spatiul public devine tot mai pregnanta. Despre asta intentionam sa scriem mai
pe larg in lunile care urmeaza. In acelasi timp, insa, intelectualii atei
publica un numar tot mai mare de carti si materiale carora media seculara le
acorda un spatiu generos. Intr-o oarecare masura scrierile lor au efect. In
Europa Occidentala numarul persoanelor care se declara fara Dumnezeu ori neaga
existenta lui Dumnezeu e in crestere, in timp ce de cealalta parte a
Atlanticului numarul ateilor inca ramine mic, dar constant. Numarul cartilor
dedicate istoriei ateismului este si el in crestere. Cu toate ca de la o vreme
cartile care trateaza acest subiect tind sa devina monotone si adauga tot mai
putina valoare la ceea ce s-a scris deja asupra subiectului, unele dintre ele
examineaza subiectul din perspective unice, ceea ce il tine pe cititor
interesat in lecturarea in intregime a cartii.
O noua aparitie
editoriala
O astfel de carte a fost publicata anul trecut de britanicul
Nick Spencer sub un titlu care intriga: Atheists: The Origin of the Species
("Ateii: originea speciilor") Asa dupa cum titlul indica, Spencer
examineaza originea "speciilor de atei", afirmind inca de pe primele
pagini ca ateismul nu este un monolit si nu poate fi tratat ca atare. De-a
lungul istoriei, ateismul s-a manifestat in forme multiple, oamenii au dat
ateismului intelese diferite iar cei care l-au promovat nu au fost neaparat
persoane care nu au crezut in existenta lui Dumnezu sau a divinitatii. Iar unii
intelectuali proeminenti occidentali, intre ei T.S. Eliot, au declarat ateismul
o religie in sine, o varianta a crestinismului, un crez aparte cu un ritual
specific lui. Iar daca ateismul are origini, motivul principal pentru care inca
exista este existenta teismului, adica a credintei in divinitate. In alte cuvinte,
atita timp cit oamenii vor manifesta o credinta in Dumnezeu ori in divinitate,
conchide Spencer, ateismul si ateii vor exista si ei. In acest sens, ateismul
nu este original ci reactionar. Este o reactie impotriva si la adresa celor
care cred in Dumnezeu.
Originile ateismului
La inceput insa, nu a fost asa. Invatam lucruri interesante
despre originile ateismului in cartea lui Spencer. Ateismul era cunoscut in
lumea antica. Originile lui exacte nu
sunt cunoscute, dar Biblia il mentioneaza. Vechiul Testament numeste ateii
"nebuni". ("Zis-a cel nebun in inima sa: "Nu este
Dumnezeu!" Psalmul 14:1) Ateismul era cunoscut si in Grecia antica. Plato,
ne informeaza Spencer, ne spune ca in vremea lui erau trei tipuri de ateism.
Prima varianta e cea clasica care neaga in totalitate existenta lui Dumnezeu.
Al doilea ateism nu neaga existanta lui Dumnezeu dar presupunea ca intre zei
ori Dumnezeu si oameni nu exista nicio legatura, intre ei fiind o separare
totala, unde oamenii nu sunt preocupati de zeitati iar zeitatilor nu le pasa de
oameni si soarta lor. A treia forma de ateism, insa, este probabil si cea mai
periculoasa: zeii sunt creati dupa chipul si asemanarea oamenilor, nu invers.
Adica oamenii isi creaza dumnezei dupa imaginatiile si moravurile lor si le atribuie
caractere asemanatoare oamenilor. Cartea lui Spencer este interesanta tocmai
pentru ca traseaza evolutia gandirii ateiste din aceste trei perspective.
Ateismul modern
Despre un ateism modern se poate vorbi doar de 150 de ani
incoace, dupa enuntarea teoriei evolutioniste si a credintei omului in puterea
stiintei si a ratiunii. Daca pina acum 150 de ani oamenii asteptau salvarea
(ori mantuirea) din partea lui Dumnezeu, de atunci incoace au o alternativa:
stiinta si ratiunea. Acestea din urma au devenit, in Secolul XX, fundamentul
secularismului si al societatii seculare. Dar sa nu ne lasam inselati,
atentioneaza Spencer. Pretentia ateismului ca, asemenea lui Prometeu, a
descatusat pe om de Dumnezeu, de franghiile si lanturile Bisericii, a religiei
ori a credintei, spune Spencer, este o minciuna. Este un "mit". De
fapt, adauga el, ateismul are mai putin de a face cu ratiunea si stiinta si mai
mult de a face cu politica. Ateismul modern a fost in primul rind o cauza
politica si sociala a intelectualilor deranjati de pozitia dominanta a
Bisericii in lumea occidentala. Pentru a surpa pozitia Bisericii, afirma
Spencer, ateii aveau nevoie de o teorie care sa atraga masele si sa le intarite
impotriva Bisericii. Teoria asta a fost ateismul. La inceput o forma de anticlericalism,
anticlericalismul a recurs la evolutionism, ratiune si stiinta si s-a
transformat intr-o doctrina mai mult sau mai putin coerenta care se numeste
"ateism". Spune Spencer: "this book argues [that] modern atheism
was primarily a political and social cause, its development in Europe having
rather more to do with the abuse of theologically legitimized political
authority than it does with developments with science or philosophy".
(Paginile xiv si xv) ("cartea asta argumenteaza ca ateismul modern a fost
in principal o cauza politica si sociala, si dezvoltarea lui in Europa a avut
mai mult de a face cu abuzul autoritatii politice legitimate la nivel teologic,
decit cu descoperirile in stiinta si filosofie")
Ce este ateismul?!
Spencer incearca si o definitie a istoriei ateismului:
"the history of atheism is best seen as a series of disagreements about
the authority, the concept in which various concerns - does God exist, how do
we know, how should we live and who should we obey - coalesce"
("istoria ateismului e cel mai bine inteleasa ca un set de dezbateri
despre autoritate, conceptia in care diverse preocupari - exista Dumnezeu, cum
stim si cum sa ne traim viata si de cine sa ascultam - se suprapun".)
(Pagina xvi) In plus, Spencer numeste ateismul "a parasitic creed",
adica o "invatatura parazitica" care nu are un esafod original si se
defineste nu prin ceea ce ar avea original, caci nu are, ci prin atacurile la
adresa celor care cred in Dumnezeu. Atacurile virulente impotriva credintei in
Dumnezeu, a lui Dumnezeu si impotriva celor care cred in Dumnezeu au fost
mereu, si inca ramin, dieta zilnica a ateismului. Nu exista varietate in
manifestarile ideologice ale ateismului. Exista o limita a modalitatilor prin
care se poate promova si explica fraza, banala, "nu exista Dumnezeu".
Si tocmai asta e falimentul ateismului si al secularismului cladit pe el.
Ateismul pretinde sa demoleze credinta in Dumnezeu dar e incapabil sa o
inlocuiasca, sa umple vidul. Din aceasta perspectiva, ateismul se afla in
aceasi pozitie in care s-a aflat teismul la inceput: e mereu atacat pentru
pozitiile lui subrede.
Cine e ateul?!
Cititorii acestor rinduri probabil vor fi surprinsi sa afle
ca ateii in Europa sunt mentionati inca din Secolul XV, iar incepind cu Secolul
XVI numarul cartilor si pamfletelor care denuntau credinta in Dumnezeu, la acea
vreme publicate ilegal, a crescut vertiginos. Arhivele istoriei indica ca
termenii de "ateu" si "ateism" au aparut in scrierile
europene pentru prima data in prima parte a Secolului XVI. Italia anului 1551 a
fost descrisa de un calator englez ca "tara bolilor, a otravitilor si a
ateilor". La fel si Voltaire, in cartea lui The Sage and the Atheist
("Invatatul si ateul"), scria ca in Secolul XVI Italia era
"plina de atei". Arhivele Inchizitiei spaniole mentioneaza si ele mii
de cazuri de persoane arestate ori date in instanta pentru "ateism".
La inceputul Secolului XVII in Paris se estimeaza ca traiau 50.000 de atei. O
carte publicata in Germania in 1713 pretindea ca ateismul in Germania a aparut
in Secolul XII. La fel in Olanda, care vreme de multe veacuri a fost refugiul
preferat al ateilor, infidelilor si al celor razvratiti impotriva lui Dumnezeu.
Anglia Secolului XVI era si ea descrisa ca o tara a "infidelilor si
ateilor". Carti publicate atunci estimau numarul "infidelilor si
ateilor" in Anglia la 900.000, adica o sesime din intreaga populatie a
tarii. Ateismul s-a raspindit cu rapiditate nu doar intre cei educati dar si la
masele needucate. Un scriitor de pe vremea aceea numea ateismul "un virus
al mintii" ("a virus of the mind").
Insa, atributiile termenilor "ateu" si
"ateism" in Secolele XV-XVII erau cu totul diferite de intelesul
acestor cuvinte astazi. Cuvintul "ateu" era o eticheta vulgara
aplicata oamenilor care isi traiau viata in neorinduiala, imoralitate,
pacatosenie, ori batjocoreau invataturile Bisericii ori ale Bibliei. In alte
cuvinte, erau oamenii care isi traiau viata "fara Dumnezeu". Eticheta
aceasta ar fi echivalentul, in zilele noastre, a cuvintului "depravat".
In categoria ateilor de atunci intrau betivii, adulterii, cei care batjocoreau
pe Dumnezeu, respingeau invataturile Bibliei, negau imortalitatea sufletului,
negau invierea mortilor, existenta raiului ori a iadului, ori doctrina
creatiei. Protestantii includeau in categoria aceasta pe Catolici si Catolicii
pe Protestanti. Englezul Nicholas
Brenton, intr-o carte publicata in 1616, definea ateul ca "a danger to
society, the love of vanity, the hate of charity, and the shame of humanity ...
The tavern is his place and his belly is his god ... He knows not God, nor
thinks of heaven but walks through the world as a devil toward hell"
(ateul e "un pericol pentru societate, iubitor al vanitatii, uricios
faptelor bune, rusinea umanitatii ... taverna e locul lui si pintecele
dumnezeul lui ... nu cunosate pe Dumnezeu, nu se gandeste la cer si trece prin
lumea asta ca diavolul spre iad...") (Pagina 5)
Cauzele ateismului
din Europa
Interesante, insa, sunt si presupusele cauze care ar fi
generat ateismul european. Scriitorii secolelor XVI si XVII le identifica ca
fiind diviziunile teologice ale acelor vremuri, scandalurile preotesti si
bisericesti, profanarea lucrurilor sacre, bogatiile si prosperitatea, si
filosofia. In timp, ateismul european a evoluat in directii opuse, impunind
revizuirea termenului de ateu si ateism. Incepind din Secolul XVII, si mai ales
XVIII, termenul a inceput sa fie atribuit in mod exclusiv celor care negau
existenta lui Dumnezeu. Cartile lor, pe atunci inca publicate ilegal, au fost
denuntate de Biserica, iar in 1549 Biserica Catolica a compilat un "Index
al cartilor interzise". Erau carti care nu doar denuntau existenta lui
Dumnezeu, dar incurajau oamenii sa traiasca pentru moment si sa-si maximalizeze
placerea fara teama de o pedeapsa eterna ori Judecata in viata de apoi. Revolutia Protestanta,
propune Spencer, a cauzat si ea proliferarea ideilor ateiste pentru ca Biserica
nu mai detinea monopolul interpretarii Scripturii. Incet, aceste idei au
inceput sa se suprapuna, dind nastere ateismului occidental care a precedat
Revolutia franceza din Secolul XVIII, o discutie pe care sperasm sa o continuam
saptamina viitoare.
Recomandam o recenzie a cartii lui Spencer publicata in
iulie anul trecut in publicatia Slate: http://www.slate.com/articles/arts/books/2014/07/atheists_the_origin_of_the_species_by_nick_spencer_reviewed.single.html
RAPORT GLOBAL PRIVIND
PERSECUŢIA CREŞTINILOR
Pe 7 ianuarie 2015 organizatia crestina „Open Doors” (Uşi
Deschise) a publicat un raport privind primele 50 de tari din lume care
persecuta crestinii. Il puteti citi aici: http://www.christianitytoday.com/gleanings/2015/january/not-forgotten-top-50-countries-world-watch-list-open-doors.htm
ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Str. Zmeica nr.
12, sector 4, Bucuresti
Tel.
0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu