Editorialul din
„Graiul MM” de vineri 6 Febr.2015 se ocupă de Iuliu Maniu, 62 de ani de la
moartea lui, la 5 Febr. 1953 în închisoarea din Sighetu Marmaţiei. Sunt amintiți toți,
de toate meseriile care au fost încarcerați
la Sighet, politicieni, miniștri,
economiști, militari, industriași, etc. numai o categorie este eludată,
Biserica. La Sighet a fost încarcerată Biserica Catolică din România, de ambele
rituri, latin, romano-catolică, română, maghiară, germană și de ritul bizantin=greco-catolică, români,
decapitată total, la cererea sovietelor. Inițial,
după Dec.1989, închisoarea de la Sighet a fost: „Închisoarea elitelor” apoi a
devenit a „miniștrilor” dar a Bisericii n’a fost niciodată! Deși aici și-au
adus jertfa, BRU (Bis. rom. unită=greco-cat.): 48 de preoți, 5 episcopi în funcție și 5 sfințiți
clandestin, dintre care 3 au murit la Sighet. Biserica latină din România, aici
au fost închiși: 11 preoți romano-catolici, 5 episcopi,
romano-catolici,
dintre care aici au murit doi, unul în funcție
și unul sfințit clandestin. Nu avem spațiu
să’i trecem pe toți nominal, dar se știe foarte bine, cine sunt aceștia. Un singur preot ortodox a fost închis
la Sighet, Păşculescu Orlea, din București.
Nu se știe, pentru credință sau politic.
Memorialul devine tot mai mult prilej de mediatizare pe
toate laturile, pierzându-se, din ce în latura suferinței. Părintele Eugen Popa, prof. la Seminarul Teologic de la
Blaj, care a „făcut” anii 50-55 la Sighet, anii de „funcționare” comunistă a închisorii, i-a spus Blandianei, la un
simpozion la care a participat în anii 90: „Nu aceasta a fost suferința aici! (așa
cum este prezentată ea acum!) Ori de atunci s’a mai atenuat mult, din ceea ce-a
fost căci Ana Blandiana n’a mișcat
nimic la ceea ce a fost atenționată.
Închisoarea de la Sighet trebuia să rămână ceea ce a fost „a elitelor” iară
dacă am vrut să o amplificăm, pentru tot spațiul
concentraționar românesc, atunci
obiectiv și corect, fiecărui
compartiment în parte acordându’i atenția
și valoarea cuvenită și nu „per ansamblu” cum am făcut și facem cu Biserica. Dar dacă mergem pe
afirmația înaltului
nomenclaturist, Romulus Rusan, soțul Blandianei, care s’a exprimat în
tr’o pauză a simpozionului în Iunie, 1997: „Să se mai
termine cu văicărelile greco-catolicilor” atunci așa este! ”Văicăreli” (1) avem Memoriile Cardinalului dr. Iuliu
Hossu, intitulate: „Credința Noastră
este Viața Noastră” Ed. „Viața Creștină,”
Cluj, 2003, în care descrie: „Petrecerea (sens de trecere a timpului)
noastră în temința Sighetului, începând cu seara zilei de 25 Mai, 1950 și până în dimineața zilei de 4 Ianuarie, 1955, când am ieșit pe poarta pe care nu mai ieșisem
de atunci.” Începând cu 13 Febr 1952 și
până la capăt, „reședința episcopatului Bisericii Unite a fost în
celula 44, et.I, unde nu intra soare decât odată pe an, câteva minute, la solstțiul de vară.” Preasfinția Sa Iuliu Cardinal Hossu, descrie cum
aveau paturile aranjate în camera 44 episcopii români. Așa trebuia să apară în Memorial. Există?! Nu! De ce ?
„Văicăreli”(2) capul familiei, preotul, arestat iar soția cu copii mici pusă efectiv în stradă, fără un mijloc de
subsistență.Cazul a sute de familii din
Ardeal! Există istorici în Occident, care le știu,
toate acestea, poate mai bine decât noi, ceea ce l-a îndreptățit pe valorosul nostru istoric, Neagu
Djuvara să facă afirmația pe care a
făcut-o.
Din moment ce le
acordăm atâta atenție Brătienilor, în
închisoarea din Sighet, corectitudinea ne-ar îndemna să le respectăm și gândirea și
legat de aceasta să dăm și noi
respectul cuvenit celor pe care ei i-au cinstit. Cităm dintr’un document: În
ziua de 4 Decembrie 1881, Ion C. Brătianu spunea în Parlamentul României:
„Trebuie să știți că chiar descoperirea noastră națională ne-a venit de dincolo,de peste Carpați, prin acei români care au fost trimiși la Roma, unde au învățat să fie români.” Acești români trimiși la Roma au fost teologii și
preoții BRU, al cărei nume este
boicotat azi în România. Apar, chiar la Baia Mare, lucrări în care Inochentie
Micu Klein, n’a fost episcopul de Blaj al Bisericii greco-catolice, ci doar
omul politic român în Dieta Transilvaniei!...
Pentru că persecuția BRU a intrat într’o nouă fază, persecuția ideologică, mult mai perfidă mai
dăunătoare și mai otrăvită, mediile fac
jocul politicii de moment. „Nu se vorbește
despre ceea ce nu există” sau invers, iar ziariștii,
pentru o coajă de pâine, nici prea albă nici prea dulce, pentru că trebuie să o
mănânce, își calcă pe conștiință,
unii conștient, alții inconștient,
alții din ignoranță, unii din imbecilitate,dar nici unul nu se
gândește că:„Voi sunteți lumina lumii”(Matei, 15, 14) Da, așa le-a spus Christos apostolilor săi. Azi,
Voi, ziariștii, ca servi ai Cuvântului,
sunteți. „Lumina lumii.” A, Adevărului,
a lui Dumnezeu, sau a Minciunii, a Satanei. Căci tot Evanghelia lui Christos,
de la Luca, 8, 16-18, ne spune: „Nimeni nu aprinde o candelă ca să o acopere cu
un vas sau să o pună sub pat, ci o pune pe candelabru, ca oricine intră să vadă
lumina. Căci nu se află lucru tăinuit, care să nu fie dat pe față, nici ascuns, care să nu fie cunoscut și să iasă la lumină. Luați așadar
seama cum ascultați!” Deci luați seama...căci nicăieri, un ziarist nu poate
fi mai bine „lumina lumii” decât în
Maramureș, legat de Sighet, dacă
ascultă cuvintele lui Isus, transmise nouă, de evanghelistul Matei, 5, 37:
„Cuvântul vostru să fie:„Da, da! Nu,nu! Restul vine de la cel Rău.” care caută
să tăinuiască lucrurile... și nu uitați,
căci tot Matei,( 24, 35) ne spune cuvintele lui Isus: „Cerul și Pământul vor trece; cuvintele mele nu vor
trece.” Atunci, eu ca ziarist al poporului meu, nu al unui partid, temporal, în serviciul cărui Cuvânt mă pun
pentru o coajă de mălai?
Teresia
Bolchiș Tătaru în Febr. 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu