Daca tinem cont de conjunctura sociala economica si politica a
momentului 2014, eu pot afirma ca profesia de dascal a devenit o misiune cu
grad inalt de risc si periculozitate. Nu ma refer la pericole de tipul
mine anti-om sau atacuri chimice ci la functionarea
concreta si eficienta a scolii si a asunarii rolului ei in formarea si
progresul omenirii. Intr-o epoca a globalizarii ,,per forza e per amore,,…diferentele de tip si de metoda ale pedagogiei se estompeaza din
ce in ce, fara a se tine cont de realitatile concrete, de nivelul de progres
cultural, moral si socio-economic la
care fiecare popor in curs de aliniere
a ajuns.
In conditiile acestor timpuri, a face astazi cu adevarat pe dascalii, cu
multa dedicatie si competenta, necesita un efort ce sfideaza, aproape, limitele
firescului uman. Discreditarea figurii dascalului atat de catre politicile
nationale cat si de catre societatea tot mai carenta in valori si educatie,
face ca figura dascalului atat de apreciat
in trecut sa nu nu mai fie
aceeasi, fapt ce face dificila relatia sociala, reduce importanta
rolului educatorului, implicit eficienta acestuia.
Cauza sau efect, de un pic de timp s-a rupt si relatia de colaborare si
sustinere intre profesori si parinti, nascandu-se un curent antagonist derivat
di rezultatele slabe ale elevilor (de cele mai multe ori vina fiind pusa pe
seama profesorilor), in loc sa faca front comun pentru a intelege cum sa se
imbunatateasca situatia, sau la asumarea concreta a rolurilor.
Exista inca reminiscentele comuniste de a raporta o realitate falsa, de
a se folosi atunci cand vorbesc despre dascali de descrieri idealizante sau mitice si
nicidecum de conditiile reale
ale dascalului din zilele noastre, ca entitate care bantuie invatamantul
actual, ingloband frustrari ,neajunsuri
si confectionand metri cubi de hartogarie. Realizarile lui nu se masoara
in competentele dobandite de elevi pe
parcursul anilor scolari, ci in
bibliorafturi doldora de planuri, programe , parteneriate si colaborari
( fictive de cele mai multe ori). Si pe care cei aflati in varful piramidei se
prefac ca le citesc neclintind-ui pe dascali din Olimpul fictiv, aflat in
mintea ilicita a celor ce vorbesc despre invatamant doar pe la posturile de televiziune.
De
cealalta parte , eforturile continue si
zbaterile de grup si individuale ale responsabililor zonali, cei mai apropiati
fizic si afectiv de scoala, de dascali
si de beneficiarii acesteia, fac posibila mentinerea tonusului general si a
unui progres comun. Formarea continua este luata in serios, si cu mijloace sumare dar cu efort uman
sustinut se mentine ridicata stacheta profesionalizarii si ridicarii calitatii
intr-un ritm cat de cat adaptat cerintelor comunitare europene.
Ar fi nevoie de a da nastere unor procese reflexive si autoreflexive
pentru a intelege si modifica practicile, de a face o selectie riguroasa a profesorilor care vor intra in scoli considerandu-se
criteriile ce tin de competente si vocatie, de
constiinta si dedicatie.
Abolirea indiferentei fata de problemele
reale si solicitarile dascalilor, solidaritatea sociala, asigurarea protejarii
imaginii si garantarea egalitatii de sanse ar fi urgenta si oportuna.
Profesorii nu trebuie sa ramana fara instrumentele prin care s-ar putea
valoriza si asigura un progres scolar real.
Notă. …,,Studiu de
proporții reduse, în care autorul atacă probleme de
ordin filozofic, literar, științific
etc., expunând un punct de vedere personal, fără a epuiza subiectul.,,
Aurelia
Bilaşco
Profesor psiholog in C.A.P.P.
Liceul tehnologic ,,Alexandru Filipascu,,
Petrova
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu