Când viaţa îmi va fi o amintire,
Voi fi
soldat uitat într-un război
În care
n-am luptat cu noi,
Crezând
că pacea e o fericire.
Dar
cine tună în iubire,
Ce
fulgere ne-arată cât
mai goi,
De ce
ne bate inima în doi,
Când nu
ne adresăm nici o privire ?
Şi tot
urcaţi pe nu ştiu care soclu,
Nu ne
vedem pe nici vreun binoclu,
Atât de
rece e ce mai privim,
Trăim
de parcă avem mamă,
Ne
place cât putem să ne minţim
Şi
fiecare credem că dăm seamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu