De la
frontiera cuvintelor citire
„La
frontiera Cuvântului” va să fie o lucrare de căpătâi pentru suflarea literară
ce şi-a legat nemijlocit numele şi simţirea de municipiul Sighetu Marmaţiei.
Ca orice alt lucru ce se vrea durabil
s-a născut greu, deşi repede s-ar putea spune, în numai câteva luni de la
iniţierea proiectului.
S-a născut într-un loc ce musteşte de
istorie şi cultură, unde spiritualitatea te trage de mânecă, unde înobilarea e
la ea acasă.
Se naşte într-un loc cu o mai astfel de
istorie, într-o urbe ale căror margini au atins nu mai puţin de cinci ţări
cândva.
Ei bine, aci unde toleranţa este la ea
acasă - în urbe şi în împrejurimi vieţuind în pace mai multe neamuri,
minorităţi şi etnii - într-un loc şi el cu un anume parfum cosmopolit CULTURA
se trăieşte, nu se face, nu se împlineşte, nu se pune pe scenă.
Privind din direcţia spiritului creator
când zici Sighetu Marmaţiei zici mai întâi Festivalul internaţional de poezie,
iar aici Vasile Muste a devenit o adevărată coloană vertebrală în timp şi
spaţiu.
Poate nu s-ar fi consolidat multe dacă
n-ar fi amprentat locul, timpul şi spaţiul pe aici un Gheorghe Chivu, un
Alexandru Ivasiuc, un Laurenţiu Ulici şi alţi mari care-au conturat istoria
artistică.
Munca lui Muste n-ar fi prins contur
fără constanta implicare şi susţinere a autorităţilor locale, oameni care-au
avut curajul să investească într-o idee, ca şi acum, ca şi în cazul nostru, dar
şi cu nebunia de-a avea răbdare ca aceasta să crească mare, să prindă viaţă, să
se impună.
Munca lui Muste n-ar fi prins viaţă
dacă nu i-ar fi stat alaturi la bine şi greu - deşi la români se poartă mai
mult statul lângă cineva numai la bine - un Echim Vancea, un Gheorghe Pârja, la
rândul lui un recuperator de istorie culturală, dar şi un fervent susţinător şi
împlinitor al acţiunilor culturale, al pulsaţiilor spirituale.
Sighetul n-ar fi avut graniţă de lumină
dacă profesorul Mihai Dăncuş n-ar fi trăit pentru a împlini un MUZEU, unul de
referinţă acum, după o viaţă întreagă de implicare şi ardere.
Şi el, ca şi Vasile Muste trăieşte
minunea împlinirii unui proiect personal.
La fel şi eu, la publicarea acestei
lucrări.
Numai cine nu ştie cât de anevoios este
şi cât de lung şi chiar interminabil poate părea şi fi un drum de la naşterea
unei idei la implinirea acesteia, la facerea ei din idee deziderat poate
înţelege asta!
Sighetul n-ar fi fost ce e astăzi dacă
lângă aceştia nu ar fi crescut şi nu s-ar fi împlinit nume noi, altele deja
consacrate acum.
Aproape pe toate le veţi găsi aici,
între coperţile unei lucrări făcute cu sufletul.
Este o jertfă în numele lor făcută, o
binecuvântată şi binemeritată închinare adusă lor, o mai altfel de ofrandă
adusă culturii locului, culturii naţionale şi culturii româneşti de
pretutindeni.
Sighetul este amprentat de Festivalul
de datini şi obiceiuri, de-acum de Festivalul de film, de cel de folk, de o
intensă şi susţinută activitate a Centrului Cultural, acţiuni posibile datorită
implicării unui Pralea, Todea sau Tivadar.
Logic, nimic nu s-ar fi putut fără
girul şi capacitatea de înţelegere a unei administraţii locale receptivă la
cultură şi frumos, sau fără susţinerea unei clase politice care vrea să
clădească.
De dărâmat e uşor, de clădit şi
împlinit mai greu o idee!
Cu siguranţă ochi critici vor spune că
ar fi putut fi ŞI MAI ALTFEL această lucrare, că dacă ei ar fi făcut şi dres...
Da, dar această lucrare este întâia
prin care autorităţile locale dau Cezarului ce este al Cezarului!
Adică vorbim de o susţinere şi de o
promovare a propriilor valori.
Să le ţină Dumnezeu năravul!
I.R.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu