ars poetica
in memoriam Nichita Stănescu
dar trebuie ucis
de acum
poemul
cuvântul va fi
liber asemenea
florilor
de cireş
în primăvara când
se naşte abia
poetul să fie
fără scăpare
înlănţuit cu
lumina din stea
singuratecă
asemănare
rugăciune
lui Constantin Brâncuşi
fii limpezimea pe
care inima
abia o cuprinde
şi în preajmă
ape şi munţi se
întâmplă arbori
şi stele, iar
sufletul
nebănuită ardere
de sine ca şi cum
un rug imens ar
fi întreaga lume
o semeţie a flăcărilor
gând curat
şi statornic
uimire
rug sfânt chiar
trupul să ne fie
şi în genunchi
căzuţi un semn
de rugă şi
putere de a ne
face lumii pe potrivă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu