România
n-a devenit faimoasă numai prin suita ei de paradoxuri postdecembriste (singura
țară creștină ce și-a asasinat conducătorul bolșevic în ziua de Crăciun, acuzat
fiind acesta de genocid economic, deși în Decembrie 1989 România era acceptabil
industrializată, fără datorii externe și avea de încasat creanțe de ordinul
miliardelor de dolari; țară încă bogată și cu tot mai mulți cetățeni ajunși pe
culmile disperării; țară care ar putea hrăni cam 100 de milioane de guri, dar
care-și lasă pământul în paragină ca să împrumute bani din care cumpără de la
sforarii internaționali circa 70% din alimentele intens chimizate ce ajung pe
mesele românilor etc.), ci și prin alte multe aspecte ce-i conferă un
inconfundabil iz balcanic: gunoaie pretutindeni, dar mai ales lângă coșuri și
tomberoane, străzi înguste și prost întreținute, dar pe care se poate vedea cea
mai mare densitate de mașini luxoase din această parte a Europei, orașe luate
cu asalt de autoturismele parcate pe unde se nimerește, de regulă pe trotuarele
tot mai nesigure și stresante pentru pietoni, haite de câini vagabonzi și,
desigur, nelipsiții cerșetori.
Nu
știu cum este în alte localități (bănuiesc că pe tot cuprinsul țării stăm
excelent la acest capitol), dar în Sighetu Marmației numărul cerșetorilor,
parcă în creștere de la o zi la alta, se ia la întrecere cu cel al localurilor
(numai bunul Dumnezeu știe câte sunt!), al farmaciilor în necontenită
expansiune (într-un sfert de veac numărul lor a crescut de circa 20 de ori), al
cabinetelor medicale, avocățești și notariale, al lăcașurilor de diverse
confesiuni (cineva susține pe internet că cei 38.000 de sigheteni au la dispoziție
peste o sută de biserici și case de rugăciune!) și al puzderiei de magazine
mici și mari (gen supermarket – trei unul lângă altul taman în centrul sufocant
al urbei).
Iar
de ai curajul să ieși pe stradă, făcând obligatoriul slalom printre biciclete,
cărucioare și mașini (unele cățărate cu totul pe trotuare, altele doar parțial),
îndată ești luat în primire de feluriți cerșetori: ba de pirande tinere și cu
câte un mucos în brațe, care se agață de tine mai ceva ca scaiul de oaie, ba de
cutremurătorul cor al infirmilor tineri și bătrâni (orbi, paralitici, ciungi,
ologi), fie târându-se pe jos ca niște uriași crabi ai nefericirii umane și
implorând la nesfârșit mila trecătorilor, fie așezați în fața bisericilor,
locuri predilecte pentru cerșit, în chip de icoane vii ale deznădejdii – cu brațele
întinse după un bănuț și cu melopeea vocilor tânguitoare.
Nu
mai vorbesc de aleea care duce la Piața centrală de alimente a orașului, unde
ai de-a face atât cu cerșetorii sedentari și în mișcare, cât și cu vânzătorii
de țigări, de la care cumpără până și polițiștii, adică vajnicii apărători ai
graniței Uniunii Europene și ai legislației românești...
N.B.Sunt și alte forme de cerșetorie în
plină zi și la vedere: ajutoarele sociale dobândite de persoane neîndreptățite
la așa ceva, banii smulși naivilor de indivizii ce le toarnă povești despre
bolnavi incurabili, călugări și călugărițe care fac o concurență neloială cerșetorilor
de meserie...
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
26 martie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu