Poetul Gavril Ciuban îşi asumă propria valoare

O după-amiază plină de activităţi culturale la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” Baia Mare pentru iubitorii cuvântului scris dar şi al celui pictat. La ora 16,oo a avut loc lansarea volumului bilingvn de poeme “Al Vaserului” semnat de Gavril Ciuban ( traducere în engleză Alex Pop ), Editura Grinta Cluj Napoca, iar de la ora 17,oo Vernisajul expoziţiei de grafică şi pictură “Picături de suflet” al artistului plastic Alexandru Szabo, moderator Tiberiu Alexa.

         Poetul Gavril Ciuban, membru al Uniunii Scriitorilor din România a fost numit de Nicolae Scheianu „mentorul spiritual al activităţii literare din Vişeu”, întrucât se ocupă şi de Biblioteca oraşului şi de Festivalul Naţional de Poezie „Armonii de primăvară”.

Dr. Filip Terezia consideră că poetul Ciuban “este o personalitate în poezia maramureşeană”iar moderatorul manifestării dr. Ştefan Mariş vorbeşte în termeni elogioşi despre “picturalitatea” poeziei Domniei sale şi recită în engleză un poem de-al poetului din Vişeu. Scriitorul şi preotul Vasile Luţai spune că poetul Ciuban este: “fiu al pădurii, al Vaserului” şi că a venit la Baia Mare “ca să vă boteze în apele repezi ale Vaserului”. Poetul Gheorghe Pârja consideră că prin acest nou volum de poeme descoperă un poet care “evocă locuri dragi şi care te îndepărtează de banal”. Pe seama versurilor sale, a operei, mai vorbesc spre final Nicolae Scheianu  şi Valeriu Sabău.

 Apoi, Gavril Ciuban a citit din creaţia proprie. Spunea cândva poetul Ciuban: “... este un curaj pe care mi-l asum. Am să povestesc succint istoria acestui proiect. Foarte demult, să fie două decenii, cutreieram cu poetul Ion Mureşan străzile Clujului şi povesteam despre întâmplări, oameni, personaje, sălbăticiunile acestui ţinut extraordinar care este Vaserul. Ascultându-mă uimit, mi-a spus: «De ce nu scrii tu această istorie?». Au trecut anii, deceniile şi într-o stare de sterilitate lăuntrică, când eram aproape la limită cu textele mele, mi-a venit această izbăvire referitoare la ţinutul Vaserului. De fapt, era un mesaj pe care mi-l trimitea Mury, sau Dumnezeu prin Mury”.

De pe ultima copertă a cărţii lansate, aflăm:

„Ciuban scrie o poezie ca pe la jumătatea anilor 70 şi prin destinul său literar confirmă teoria lui Platon că poetul este inspirat şi posedat de zei. Ciuban a fost angajat la un moment dat la o întreprindere de colectare de fructe de pădure, stând săptămâni întregi în singurătate, în munţi, astfel că a putut să scrie poezii fără să-şi pună probleme ce zice critica. Şi-a luat destinul literar în mâini şi a reuşit. Un poet cu un talent real.”

                                                                         (Nicolae Iuga – Revista Tribuna, 2015)

Pentru cititorii noştri, un poem semnat de valorosul poet:

                             Adâncuri ce ustură

Se opinteşte pe calea ferată un cal năduşit

cu patru poveri: desăgeşte călăreţul

peste măsură de aghesmuit doarme buştean;

un bulgăre de sare cât buzduganul lui Prâslea

cumpăneşte merindea în traistă înţesată; o trâmbiţă

mută îi leagănă grumazul de cal asudat.

La umbra cantonului silvic Botizu

îşi trage răsuflarea se uită

şi-şi zăreşte stăpânul în apa sleită

a ferestrei pe spinarea-i fierbinte.

Din soare – pe neaşteptate, o lumină fluidă,

nebună. Din ochii topiţi ai stăpânului

curg în şiroaie şinele căii ferate

Fierbe şi smoala-n traverse sfârâie

sângele-n apa aprinsă precum în

potopul atomic. Cal-călăreţ

cruce vie

cu Stăpânul în ceruri

Prin uruitul morii de vânt – somnul cel dulce

suspinat de copii după plânset – cutreieră

păcurăriţa cu înrouraţi pistrui pe sânii crăpaţi

(coboară şi îngerul pe-un fir de păianjen).

Atârnate de pătucul din nuiele-împletite

cămeşa ei alb-vineţie chiloţeii tărcaţi. Deasupra

saltelei umplute cu paie

ghemuită ascultă cum izvorul cel veşnic

se rupe din carnea ţărânei aidoma

sufletului din trup muritor.

Zumzetul roz închipuind dedesuptul

mirării

                                  zvârcoliri viitoare

Numaidecât din cuvinte – în durerile facerii –

prinde-a încolţi grai nou

în copiii treziţi pe-înnoptate

la focuri adâncite, usturătoare