O după-amiază plină de activităţi
culturale la Biblioteca Judeţeană
“Petre Dulfu” Baia Mare pentru iubitorii cuvântului scris dar şi al celui
pictat. La ora 16,oo a avut loc lansarea volumului bilingvn de poeme “Al
Vaserului” semnat de Gavril Ciuban ( traducere în engleză Alex Pop ), Editura
Grinta Cluj Napoca, iar de la ora 17,oo Vernisajul expoziţiei de grafică şi
pictură “Picături de suflet” al artistului plastic Alexandru Szabo, moderator Tiberiu
Alexa.
Poetul Gavril Ciuban, membru al
Uniunii Scriitorilor din România a fost numit de Nicolae Scheianu „mentorul
spiritual al activităţii literare din Vişeu”, întrucât se ocupă şi de Biblioteca
oraşului şi de Festivalul Naţional de Poezie „Armonii de primăvară”.
Dr. Filip Terezia
consideră că poetul Ciuban “este o personalitate în poezia maramureşeană”iar
moderatorul manifestării dr. Ştefan Mariş vorbeşte în termeni elogioşi despre
“picturalitatea” poeziei Domniei sale şi recită în engleză un poem de-al
poetului din Vişeu. Scriitorul şi preotul Vasile Luţai spune că poetul Ciuban
este: “fiu al pădurii, al Vaserului” şi că a venit la Baia Mare “ca să vă
boteze în apele repezi ale Vaserului”. Poetul Gheorghe Pârja consideră că prin
acest nou volum de poeme descoperă un poet care “evocă locuri dragi şi care te
îndepărtează de banal”. Pe seama versurilor sale, a operei, mai vorbesc spre final Nicolae
Scheianu şi Valeriu Sabău.
Apoi, Gavril Ciuban a citit din creaţia
proprie. Spunea cândva poetul Ciuban: “... este un curaj pe care mi-l asum. Am
să povestesc succint istoria acestui proiect. Foarte demult, să fie două
decenii, cutreieram cu poetul Ion Mureşan străzile Clujului şi povesteam despre
întâmplări, oameni, personaje, sălbăticiunile acestui ţinut extraordinar care
este Vaserul. Ascultându-mă uimit, mi-a spus: «De ce nu scrii tu această
istorie?». Au trecut anii, deceniile şi într-o stare de sterilitate lăuntrică,
când eram aproape la limită cu textele mele, mi-a venit această izbăvire
referitoare la ţinutul Vaserului. De fapt, era un mesaj pe care mi-l trimitea Mury, sau Dumnezeu prin Mury”.
De pe ultima
copertă a cărţii lansate, aflăm:
„Ciuban scrie o
poezie ca pe la jumătatea anilor 70 şi prin destinul său literar confirmă
teoria lui Platon că poetul este inspirat şi posedat de zei. Ciuban a fost
angajat la un moment dat la o întreprindere de colectare de fructe de pădure,
stând săptămâni întregi în singurătate, în munţi, astfel că a putut să scrie
poezii fără să-şi pună probleme ce zice critica. Şi-a luat destinul literar în
mâini şi a reuşit. Un poet cu un talent real.”
(Nicolae Iuga – Revista Tribuna, 2015)
Pentru cititorii
noştri, un poem semnat de valorosul poet:
Adâncuri ce ustură
Se opinteşte pe calea ferată un cal năduşit
cu patru poveri: desăgeşte călăreţul
peste măsură de aghesmuit doarme buştean;
un bulgăre de sare cât buzduganul lui Prâslea
cumpăneşte merindea în traistă înţesată; o trâmbiţă
mută îi leagănă grumazul de cal asudat.
La umbra cantonului silvic Botizu
îşi trage răsuflarea se uită
şi-şi zăreşte stăpânul în apa sleită
a ferestrei pe spinarea-i fierbinte.
Din soare – pe neaşteptate, o lumină fluidă,
nebună. Din ochii topiţi ai stăpânului
curg în şiroaie şinele căii ferate
Fierbe şi smoala-n traverse sfârâie
sângele-n apa aprinsă precum în
potopul atomic. Cal-călăreţ
cruce vie
cu Stăpânul în ceruri
Prin uruitul morii de vânt – somnul cel dulce
suspinat de copii după plânset – cutreieră
păcurăriţa cu înrouraţi pistrui pe sânii crăpaţi
(coboară şi îngerul pe-un fir de păianjen).
Atârnate de pătucul din nuiele-împletite
cămeşa ei alb-vineţie chiloţeii tărcaţi. Deasupra
saltelei umplute cu paie
ghemuită ascultă cum izvorul cel veşnic
se rupe din carnea ţărânei aidoma
sufletului din trup muritor.
Zumzetul roz închipuind dedesuptul
mirării
zvârcoliri
viitoare
Numaidecât din cuvinte – în durerile facerii –
prinde-a încolţi grai nou
în copiii treziţi pe-înnoptate
la focuri adâncite, usturătoare
