Eliade și Mișcarea Legionară - o relație ambiguă și ne-elucidată

Mircea Eliade nu s-a dezis niciodată de apartenența sa la Mișcarea Legionară din tinerețe !

Una dintre puținele figuri ale culturii române care au pătruns în patrimoniul universal, istoricul religiilor, scriitorul și filosoful Mircea Eliade, a fost din nou în actualitate la Londra, und a apărut reent traducerea în engleză a cărții sale "Jurnalul unui adolescent miop", iar Institutul Cultural Român din capitala britanică i-a dedicat o seară marelui savant. Dar Eliade, lider al generației de tineri intelectuali de după primul război mondial, a fost la fel ca mulți alți contemporani ai săi și un fervent susținător al Mișcării Legionare.

"Poate neamul românesc să-și sfârșească viața în cea mai tristă descompunere pe care-ar cunoaște-o istoria, surpat de mizerie și sifilis, cotropit de evrei si sfârtecat de străini, demoralizat, trădat, vândut pentru câteva sute de milioane de lei? Oricât de mare ar fi vina părinților noștri, pedeapsa ar fi prea neînduplecată."

 "Nu pot crede că neamul românesc a rezistat o mie de ani cu arma în mână, ca să piară ca un laș, astăzi, îmbătat de vorbe și alcool, imbecilizat de mizerie si paralizat de trădare. Cine nu se îndoiește de destinul neamului nostru, nu se poate îndoi de biruința Mișcării Legionare".

 Acestea sunt cuvintele lui Mircea Eliade apărute în publicația legionară Buna Vestire la 17 decembrie 1937, cu câteva zile înaintea alegerilor parlamentare în care Partidul Pentru Patrie, brațul politic al Mișcării Legionare, a obținut 15% din voturi.

 Afilierea marelui savant în tinerețe la Mișcarea Legionară, atașamentul său față de ideologia extremei drepte interbelice românești nu mai constituie azi un element de surpriză pentru nimeni.

 Directorul departamentului de arhivistică al Muzeului Holocaustului de la Washington, Radu Ioanid, enumeră "capetele de acuzare" în legătură cu trecutul politic al lui Mircea Eliade:

 "Citesc acum cartea Donatellei di Cesare cu titlul “Heidegger, evreii și Holocaustul” publicată la Paris la editura Seuil și mi-este limpede că deși ca nazist, ca filosof și ca profesor universitar, Heidegger a fost mult mai reținut decât Mircea Eliade.

 Despre Mircea Eliade se pot spune pe scurt următoarele:

Rămâne un istoric recunoscut al religiilor și o catedră a Universității din Chicago îi poartă numele.

În urma lui Eliade rămân 32 de articole cu o puternică tentă legionară. În unele dintre aceste articole există teme antisemite virulente care revin cu insistență.

A reprezentat în diplomație atât regimul lui Carol al II-lea care în prealabil l-a internat în lagărul de la Miercurea Ciuc pentru activitate legionară, cât și pe cel al lui Ion Antonescu care a reprimat Legiunea la care Eliade era afiliat. În calitate de diplomat, Eliade s-a manifestat ca un aliat al Germaniei Naziste sperând și militând pentru înfrângerea Statelor Unite și a Marii Britanii.

Spre deosebire de Emil Cioran care a asumat erorile politice din tinerețe recunoscându-le. Mircea Eliade a evitat după cel de-al doilea război mondial orice referire la trecutul său legionar." 

                                                                                              Petru CLEJ