Editorialul lui Gelu Dragoş

Autoeducaţia…

La sfârşitul săptămânii trecute am fost în Piaţa Minelor, la sediul redacţiei cotidianului „Informaţia zilei de Maramureş”. La întoarcere, am luat un autobuz Urbis, care m-a lăsat la magazinul „Unic”, vizavi de Gold Plaza, eu trebuind să merg la autogară pentru a putea ajunge la Lucăceşti. Gata însă cu vorbăria! Pe autobuzul elegant, care îţi spune ce staţie urmează (are şi un monitor care arată traseul pe care trebuie să-l urmezi), era şi un grup de patru-cinci persoane de etnie (întâmplător) romă, care mâncau semințe şi se exprimau zgomotos, de parcă autobuzul le-ar fi aparţinut. După ce am compostat biletul de doi lei, m-am aşezat pe scaun, urmărindu-i pe veselii pasageri. La un moment dat, unul dintre ei a aruncat seminţele pe jos, iar o pirandă a lipit de scaun o gumă de mestecat, cu care se căznea de când am urcat eu în mijlocul de transport în comun al municipiului Baia Mare, potenţial Capitală Culturală Europeană în 2021. După numele mele istorice am îndrăznit să-i atrag atenţia că nu este corect ceea ce a făcut, adică să arunce „scoaibe” de seminţe pe jos, iar replica n-a întârziat: „Poate vrei, şmechere, să zbori pe geam”, aşa că am tăcut mâlc, dar nu m-am înfricoşat, dimpotrivă, m-am întristat că avem asemenea concetăţeni. Mi-am adus aminte de ceea ce înseamnă AUTOEDUCAŢIA. Apropo de asta, prin grija fratelui meu, am citit ce spunea la vârsta de 26 ani renumitul scriitor şi pedagog rus Lev Nicolaevici Tolstoi, la o şedinţă tovărăşească. Redau în întregime textul, pentru exigenţa marelui scriitor cu el însuşi şi vorba zicalei românești „Bate şaua ca să priceapă iapa”, ca să înţeleagă şi băiatul (întâmplător) ţigănuş că nu mă tem de ameninţări, iar armele mele sunt mult mai subtile! Spre binele  etniei voastre (întâmplătoare), nu credeţi, domnilor parlamentari Nicolae Păun şi „Medelin” Voicu?!

„Sunt urât, neîndemânatic, lipsit de scrupule şi fără o educaţie mondenă. Sunt irascibil, plictisitor pentru ceilalţi, lipsit de modestie, intolerant şi ruşinos ca un copil. Sunt aproape incult. Ceea ce ştiu am învăţat singur, în salturi, fără vreo legătură, fără vreo orientare, şi oarecum foarte puţin. Sunt nereţinut, nehotărât, inconsecvent, prosteşte, vanitos şi violent ca toţi oamenii lipsiţi de caracter. Nu sunt curajos. Sunt lipsit de acurateţe în viaţă şi atât de leneş, încât trândăvia a devenit pentru mine o obişnuinţă aproape insuportabilă. Sunt inteligent, dar inteligenţa mea nu a fost încă niciodată pusă temeinic la încercare. N-am inteligenţă practică, nici una mondenă, nici una operativă. Sunt cinstit, adică iubesc binele, mi-am făcut un obicei să-l iubesc; şi când mă abat de la el, mă simt nemulţumit de mine şi mă reîntorc cu plăcere la el; sunt încă lucruri pe care le îndrăgesc mai mult decât binele – gloria.”

Autoeducaţia, ca împlinire de sine a omului ca fiinţă liberă şi creatoare, animată de adevăr, de luciditate şi curaj, de bine şi frumos, nu poate să aparţină unor oameni care trăiesc după principiul ciorilor. Ciori ca cele din parcul secular de la Satulung…