Apus
Precum soarele în apus
Ne rostogolim repetat
Cei de azi înspre cei de mâine
Cei de mâine înspre cei de azi
Şi tot aşa,
Deşertând potenţialul în realitate
Realitatea în posibil
Diluăm infinitul
Până când
Puţin câte puţin
Alunecăm spre o altă lume
Desprinşi din bătrâne rădăcini
Spre a fereca lumina
Hrana din adânc.
Holograma
Mânaţi de singurătate
trăim fiecare
în alte colţuri de lume.
Poarta Apusului,
Podul de Aramă
prin care forme holografice
îşi regăsesc pacific
planaritatea.
Păsări cu aripi frânte
alunecă peste suprafaţă
în stoluri de unde.
Nori graţioşi
se deşiră în dâre
zimţuind marginea valurilor.
Contururi real definite,
fantomatice par
ochiului dezrădăcinat.
Dintr-un capăt al timpului
dezvăluit într-un curcubeu nesfârşit
plouă cu sunete mute
peste amintiri de acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu