Dacă ar fi trăit poetul Vasile Dobra din Săsar ar fi
împlinit azi, 22 decembrie, vârsta de 73 de ani! O vârstă pe care o putea atinge cu uşurinţă
dacă ne luăm după ultimile statistici privind longevitatea la români. Numai că
destinul i-a fost altfel.
Mă leagă multe amintiri de acest om „tobă” de carte. M-a
promovat în ziarul „Glasul Maramureşului”, pagina de cultură (pe care o
îngrijea cu obiectivitate, profesionalism şi o anumită sfinţenie), cu primele
mele încercări poetice. Asemeni lui Ion Burnar sau Augustin Cozmuţa mă încuraja
să scriu fiindcă spunea cu mândrie vorbele marelui Eugen Ionesco că: „Poeţii
sunt inima umanităţii”.
Ne este dor de Domnia
sa iar faptul că alături de familie ne gândim la el este o dovadă că nu l-am uitat
şi i-am apreciat opera! Atât cât a putut să scrie, să publice ori să
tipărească. A murit pe 22 decembrie odată cu tinerii frumoşi ai Timişoarei! Nu
te voi uita niciodată Poetule din Săsar!
Vă propun un poem din volumul „“Femei care m-ar fi putut
iubi”, Editura Omega Baia Mare, 1998.
Femei care m-ar fi
putut iubi
De ce stai iubito cu
ochii
în lacrimi?
când eu sunt vultur
gata de pradă
Cinstit ar fi să-mi
scrii,
să-mi scrii cu bobul
de nisip
pe tâmpla orei care
trece
Armata mea de
gânduri
spre tine o-ntărât
te va împresura cu
totul
eu asta am hotărât
Doar sunt
comandantul dragostei
în Karacum
şi nisipul de-acuma
pare viu
iar lacrimile mele
pentru tine să
înflorească
garoafele în pustiu.
Gelu Dragoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu