Academia OJT, un număr de excepţie!

Mihai Cozma, ofiţer român şi proprietarul revistei boemei băimărene „ACADEMIA OJT” ne propune spre lectură numărul 16, septembrie 2017, anul VIII, o revistă tipărită în condiţii grafice excepţionale, care, aşa cum e definită pe frontispiciu, „Apare când poate, dispare repede”.

Am spus că este o revistă de luat în seamă şi având în vedere faptul că editorialul este semnat de Dan Puric, o conştiinţă a intelectualilor români contemporani: „Peste istoria noastră atroce, crudă şi nedreaptă care a marcat acest pământ românesc, întotdeauna a trecut ca un pod o axă neîntinată a demnităţii noastre.”

Cât de mult poate acest om „micuţ la stat” să iubească Maramureşul şi maramureşenii de peste Prut! Că a reuşit să-l invite şi pe marele prozator Ioan Groşan să publice şi să fie prezent în Ucraina. Emoţionat, Ioan Groşan, prietenul lui Ioan Dragoş, a spus: „Iată o expresie care azi pare tot mai învechită, mai vetustă. Oamenii care sfinţesc locul par că au devenit o categorie pe cale de dispariţie, luându-le locul nişte oameni care – cum să zic? – parcă spurcă locul: vezi de pildă, o sumedenie de parlamentari sau de prelaţi prinşi cu mâţa-n sac...”

În pagina a treia, proprietarul şi fondatorul acestei reviste, col.(r) Mihai Cozma, spune răspicat despre identitatea românească: „Deşi trăim vremuri dificile, vremuri în care ideile globalizatoare care circulă în unele medii total neştiinţifice şi antinaţionale care doresc să ne fie ruşine de condiţia noastră de români, chiar dacă unii anafalbeţi ajunşi în funcţii au nesimţirea să spună că minunata limbă română e pe cale de dispariţie (poate asta e dovada faptului că omul se educă din mediul în care trăieşte), identitatea poporului nostru se va menţine atâta timp cât vor mai trăi doi români care să colinde în graiul străbun şi să spună precum nemuritorul Alexei Mateevici «Limba noastră-i o comoară [...] // Limba noastră-i foc ce arde [...] // Limba nostră-i numai cântec [...] // Limba noastră-i graiul pâinii [...]»”, iar noi putem adăuga: IDENTITATEA ROMÂNEASCĂ E SFÂNTĂ ŞI VEŞNICĂ.

Despre „Comunitatea românescă de la nord de Tisa în ultimele decenii. Noi realizări, noi probleme” scrie emoţionant profesorul Ion Huzău din Transcarpatia.

Într-un stil agreabil scrie şi idei valoroase promovează întotdeauna Ananei Gagniuc, ca și acum, când vorbește despre „Prietenia care generează bucurie”.

Redactorul-şef Cristian Mareş ni-l aduce în prim-plan pe „Mihai Dan din Apşa de Mijloc, memorialist şi delegat al Marii Uniri”.

Prietenul şi colegul Dan Achim de la „Pro Unione” prezintă un material deosebit de interesant, intitulat „Războiul pentru neatârnarea României din 1877 în viziunea lui George Coşbuc”.

Cercetătorul științific de la Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare dr. Ilie Gherheş are un spaţiu tipografic generos, în care publică studiul „Maramureşul din dreapta Tisei (azi Ucraina), 1 Decembrie 1918 – 26 iulie 1921. Românii rămân între gazde”.

Absolut remarcabile și de impact sunt materialele propuse de către dr. Aurel V. David, Dorel Iurcencu, Elena Shovak, col. (r) dr. Constantin Moşincat, Cristian Mareş.

Îmi fac o datorie de onoare din a multiplica această revistă (prin copiere xerox) şi de a o difuza în rândul cât mai multor români care simt româneşte. Am început să fac acest lucru în colaborare cu doamna profesoară de limba română Lucica Mogoş, cu doamna profesoară de istorie Rodica Prună şi cu doamna prof. Emilia Pop de la Şcoala Gimnazială Mireşu Mare -pentru elevii noştri.

Gelu Dragoş