La Miercurea de poezie a fost evocat poetul Ion Bogdan, în
preajma zilei de Sfântul Dumitru şi la şase săptămîni de la trecerea sa la cele
veşnice. Comentariul lui Nicolae Scheianu, iniţiatorul şi organizatorul miercurei
de poezie şi lectura din versurile poetului de către actorul Paul Antoniu au
dat o altă dimensiune poeziei lui Ion Bogdan (Dumitru Iuga). Pe o casetă de 30
de minute, pe fondul muzical din Dumitru Fărcaş ascultam parcă alt poet, decît
cel ştiut, cosmic, plin de zbucium şi nepămîntean. Mi se părea că versurile din
volumul „Valea pământului” erau altele, fascinante şi neştiute. Am simţit
pentru a nu ştiu cîta oară că poezia este ceva de nedefinit dar care ne
transpune fiinţa şi ne face să fim, pentru o clipă, mai mult decît sîntem. „Nu
mai aprinde verzi lumînări/ brazii vin singuri/ ascultă/ cum răsună tăcerea…”
Cerb Alb, Ed. Albatros, 1976. Laurenţiu Ulici, comentîndu-i volumul de debut,
spune că „ochiul său rămîne mereu întors în sine, evocarea naturistă avînd mai
mult un rol contrapunctic prin sugestia de puritate incoruptibilă, prin
vitalitatea conţinută”, Prima verba, Ed. Albatros, 1978. Ion Bogdan , chiar dacă
fizic va fi de acum, tot mai departe de noi, prin versurile sale ne va fi mereu
aproape. Fie-i memoria binecuvîntată !
Autor: Ştefan JURCĂ
Sursa: Graiul Maramureşului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu