Cârmuitorii n-au habar
că-s pentru țară un coșmar...
Aflu de
pe internet că în Bhutan, micuțul
regat de la poalele Himalayei, economia este totuna cu fericirea cetățenilor, motiv pentru care nu se putea să nu existe un
minister al fericirii. Adică, ceea ce pe alte meleaguri (în România cu atât mai
mult) este un ideal la care se visează cu ochii deschiși, în Bhutan a devenit realitate, iar respectivul
minister nu taie frunză la câini și nu întocmește felurite statistici dubioase, ci efectiv și afectiv se arată preocupat de descoperirea fericirii pe
fețele, în spusele
(răspunsurile la întrebările puse) și în viața
de zi cu zi a compatrioților.
Trăind
simplu și sănătos atât în ceea ce
privește hrana trupească, cât și hrana moral-spirituală furnizată cu generozitate de
budismul tantric, bhutanezii fac dovada peremptorie că adevărata fericire
provine din armonia lăuntrică și
că, deci, ea are de-a face cu exteriorul doar potrivit înțeleptei afirmații a apostolului Pavel din 1Timotei 6/8: „Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns”!
Cum
Bhutanul nu intră nici pe departe în categoria țărilor putrede de bogate în comori pe care le mănâncă
moliile și le fură hoții, concluzia care se impune este următoarea: Fericirea
se îndepărtează de toți aceia
care fac din bani, putere, faimă și plăcere un scop în viață! Da, căci pe măsură ce aduni și, cinstit au ba, te înalți pe scara socială, dorești tot mai mult și te arăți
mereu nemulțumit de cele realizate
(cică ăsta ar fi motorul progresului), așa că, neîncercând să descoperi veritabilul sens al vieții atunci când ești în putere și poți
să contribui în chip fratern la concretizarea fericirii, de-abia pe patul de
moarte vei spune ca Eclesiastul că „totul este deșertăciune și goană după vânt”. Din păcate mult prea târziu, iar
regretele vor fi cu atât mai cumplite, cu cât vei constata că n-ai nici forța și nici
timpul necesar ca să îndrepți
lucrurile pe făgașul unei
vieți cu rost.
...Prin
tot ce s-a întâmplat în cei aproape 28 de ani de postdecembrism (distrugere
programată și tâlhărie cu legea-n
mână), cârmuitorii României demonstrează că nu și-au prea bătut căpățânile cu înțelegerea conceptului de „fericire”, fie și prin aceea că ei înșiși sunt
amarnic de nefericiți (ocărâți, neliniștiți și mereu în
atenția oamenilor legii), în
pofida sau, mai bine spus, tocmai din cauza averilor furate de la poporenii
mult prea răbdători. Că, de, Dumnezeu nu doarme nici atunci când promiți marea cu sarea în campania electorală și nici atunci când faci taman pe dos (ceea ce, firește, este mai păgubitor decât a nu face nimic) după ce
te-ai văzut cu sacii în căruța
puterii.
Se spune
că Tudose și ai lui, mulți ca frunza și iarba, au scăzut dramatic în ultimele sondaje de
opinie. Motiv de îngrijorare și
nu prea, având în vedere faptul că memoria alegătorilor, inclusiv a acelora cu
niscaiva discernământ, este inadmisibil de scurtă și având, totodată, în vedere certitudinea deloc
încurajatoare pentru viitorul nației că Partidul Social-Democrat are electoratul său de-o
patologică fidelitate.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
10.10.2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu