miercuri, 5 decembrie 2018

Ciudata nevoie de arme

În ultimii trei ani, am stat câteva luni în America de Est. Multe realităţi americane m-au ispitit, dar una a fost dominantă. De ce americanii au arme în podişor, după grindă, ori la căpătâi? Răspunsul are o poveste lungă. Armele de familie fac parte din America pe care nu o pricep. Când eram acolo, în Alapocas, într-un stat vecin a avut loc un atentat cu morţi şi răniţi. Televiziunile au prezentat imagini cu poliţia care a înconjurat şcoala, au constatat moartea inclusiv sinuciderea făptaşului. Cred că moartea americană prin împuşcare intră în ritualul întâmplărilor cotidiene foarte probabile. M-am întrebat de multe ori ce se ascunde în spatele morţilor nevinovate?
Zilele trecute, am aflat că România, fără exagerare, s-ar putea transforma într-un poligon de tragere. S-a iniţiat un proiect de modificare legislativă, pornit de la Guvern, serios modificat de un senator PSD (domnul Brăiloiu). Repede a fost îmbrăţişat de Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Senatul României. Se aşteaptă cele două praguri de trecut: Camera Deputaţilor şi semnătura preşedintelui. Am citit şi eu proiectul şi am rămas profund nedumirit. Senatorii permit aproape oricui să deţină o armă periculoasă. Dacă ai împlinit 18 ani şi nu ai o condamnare pe viaţă, poţi să-ţi procuri o armă. Sunt prevederi care relaxează nepermis de mult regimul armelor în România. Deţinătorii de arme letale nu vor fi obligaţi să se supună examenului psihologic la cererea organelor de poliţie când se constată că persoana are un comportament ciudat.
Pentru obţinerea permisului de portarmă, doritorii nu vor fi obligaţi să urmeze cursuri teoretice şi practice, organizate de persoane juridice autorizate. Dacă posesorul de arme săvârşeşte greşeli mari (nu se dau detalii) şi se ridică permisul, persoana implicată poate cere imediat emiterea unei noi autorizaţii. Un alt articol chiar m-a pus în stare de alarmă. O persoană poate procura un număr nelimitat de arme de foc. Care ar fi motivul? Zice un senator: poate unii au mai multe proprietăţi în lumea asta, fie în interiorul ţării, fie în exteriorul ţării şi să nu plimbe armele cu ei. Grija aparţine senatorului Liviu Pop. Sunt convins că nu este vorba de paşnicul nostru maramureşean care se ocupă cu educaţia, nu cu puştile. Tot dumnealui spune că sunt ţări europene care au legislaţii asemănătoare. Adică un român poate procura câte arme vrea. Opinia senatorului amintit este extrem de relaxată. Nu ar fi nici un exces dacă îţi faci un arsenal. Mai mult, se spune că ar fi o directivă europeană care trebuie transpusă în legislaţia naţională.
Sunt un proeuropean, dar cu asta nu mă împac. Am cules şi păreri ale unor psihologi criminalişti cu experienţă în acest domeniu. Zice unul: ”La un popor aşa coleric ca al nostru, o astfel de măsură ar avea urmări tragice. Dacă ai arme, te aştepţi să fie folosite”. (Liviu Chesnoiu). Expertul criminolog, cunoscutul Dan Antonescu, este mai tranşant: ”Este o inepţie fără margini. Să ne gândim doar la conflictele spontane negociate acum cu parul. În viitor, acestea se vor termina tragic. Ne putem aştepta să se producă chiar şi incidente mult mai grave, cu victime multiple”, a spus expertul. Am mai citit în document că armele de apărare şi pază nu mai trebuie ţinute sub cheie pentru că se găsesc în interiorul proprietăţii. Toată nădejdea este la Camera Deputaţilor, sau la Cotroceni. Această aventură cu arme la îndemâna oricui se poate pune şi în legătură cu dorinţa unora de a-i slobozi din închisori pe sărmanii condamnaţi. Mulţi dintre ei ar putea plăti poliţe. Poate fabricile de armament nu mai au piaţă de desfacere? Poate nu înţeleg eu mersul lumii din România!
Dacă oameni aleşi în Casa Ţării pledează pentru libertatea de a avea puşcă poporul doritor înseamnă că unii au de apărat ceva. În primul rând, viaţa. Nu-mi explic de unde vine ciudata nevoie de arme. Dacă America armelor nu-mi place, cu atât mai dramatică mi se pare o Românie înarmată haotic. Dacă aveţi alte păreri e bine. Că este liber la arme de foc.

Autor: Gheorghe Pârja
Sursa: Graiul Maramureşului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu