Jocurile de mişcare şi rolul lor în dezvoltarea fizică şi psihică a preşcolarilor

 

Pedagogia modernă consideră că jocul reprezintă baza conceperii întregii activităţi instructive–educative, deoarece acesta este calea directă prin care copilul în contact cu mediul ambiant, îşi îmbogăţeşte sfera cunoaşterii şi sfera motricităţii, se orientează, stabileşte relatii, acţionează.

Jocul reprezintă activitatea principală a copilului în grădiniţă. Rolul acestuia este foarte mare în dezvoltarea fizică şi psihică a preşcolarilor. Folosit cu pricepere de către educatoare, el este un important mijloc educativ cu multiple influenţe în evoluţia copilului. Jocul de mişcare este un exerciţiu fizic şi un mijloc principal de dezvoltare armonioasă a copilului preşcolar, un mijloc de educaţie care satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi de acţiune a acestuia. Mişcarea, componenta principală a acestor jocuri, este prezentă într-o mare varietate de forme, pentru a se putea asigura cadrul optim de dezvoltare şi perfecţionare a deprinderilor de bază, călirea organismului şi formarea unor calităţi şi însuşiri ca: viteză, rezistenţă, precizie, îndemânare, stăpânire de sine etc.

Jocul este un mijloc important nu numai pentru educaţia fizică, dar si pentru educaţia intelectuală, morală si estetică a copilului. În cadrul jocurilor, copiii învaţă să respecte reguli, învaţă să fie ordonaţi şi disciplinaţi. Organizate în grup, jocurile contribuie la dezvoltarea prieteniei între copii, a spiritului de grup, a devotamentului etc.

În cadrul jocurilor de mişcare, copiii îşi folosesc corpul în acţiuni care solicită motricitate, exersând astfel şi dezvoltând atât fizicul cât şi psihicul aflat în strânsă legătură cu progresele corporale.

Jocurile de mişcare constituie mijlocul principal prin care se realizează sarcinile educaţiei fizice în gradiniţă. În aceste jocuri elementul mişcare este esenţial şi ele devin o plăcere  pentru copii. Pe lângă  efortul fizic pe care-l solicită jocul copilului, i se cere şi o activitate psihică în rezolvarea sarcinilor ridicate de joc. De exemplu, în cadrul  jocului de mişcare ,,Veveriţele“ pe lângă faptul că preşcolarii fac mişcare, aleargă, la sfârşitul jocului, fiecare preşcolar trebuie să-şi numere nucile pentru a şti care ,,veveriţe” au strâns cele mai multe nuci şi au ieşit căştigătoare. În aceste jocuri, mişcarea este încadrată în anumite reguli mai mult sau mai puţin complexe şi aproape fară să-şi dea seama, copiii realizează în timpul jocului o serie de mişcări fără să depună un efort prea mare fizic si psihic. Astfel, în jocul de mişcare ,,Barza şi broaştele“, copiii, la comanda educatoarei, execută o serie de sărituri pe loc cu picioarele apropiate. Ei îndoaie uşor genunchii şi duc braţele uşor înspre spate, apoi cu o legănare energică a braţelor înainte, în faţă, întind genunchii energic şi se desprind de pe pământ. Zborul săriturii se face cu genunchii ridicaţi la piept. Aterizarea se execută cu genunchii uşor îndoiţi şi elastic pentru a amortiza căderea.

                Particularitatea caracteristică acestor jocuri rezidă în faptul că regulile sunt prezentate copiilor într-o formă plăcută. De exemplu în jocul de mişcare ,,Poştaşii“, le-am spus  copiilor  că pentru a  merge să ducă scrisorile, poştaşii întâmpină o serie întreagă de obstacole(ploaie, zăpadă, trec prin pădure, urcă dealuri etc.), după care am prezentat regulile jocului:

-la semnal, de la fiecare echipă pleacă câte un copil (poştaş), să depună scrisoarea sărind peste obstacole;

- au dreptul să depună scrisorile numai copiii care au sărit corect peste obstacole şi nu  le-au dărâmat;

- copiii care n-au reusit să sară obstacolele, rămân cu scrisorile în mână;

- se consideră câştigătoare grupa de copii ai cărei poştaşi au depus mai multe scrisori.

Ceea ce este deosebit în jocul de mişcare la diferite vârste sunt sarcinile, conţinutul, modul de organizare, precum şi numărul regulilor. Astfel acelaşi joc poate fi folosit la orice vârstă, amplificând însă cerinţele, regulile, mărind distanţele şi numărul obstacolelor.

Conţinutul jocului va trebui să corespundă particularităţilor anatomo-fiziologice şi psihice ale copiilor. În alegerea jocurilor, am ţinut seama de pregătirea fizică a acestora, de posibilităţile copiilor din grupa cu care lucreaz. La nivelul 3-5 ani, tema jocurilor  a fost atractivă, iar regulile au fost reduse ca număr şi complexitate. Astfel, la această vârstă, în jocurile cu roluri şi reguli, regulile au fost ascunse în roluri. De exemplu, în jocurile ,,Vrăbiuţele şi motanul“, ,,Prinde fluturele“, regula, (săritura şi alergarea) este subordonată rolului pe care îl are copilul în joc. La nivelul de vârstă 5-7 ani, jocurile de mişcare au evoluat atât sub nivelul complexităţii subiectului şi regulilor, cât si a modului de organizare a copiilor în joc. Prin conţinutul lor, jocurile de mişcare sunt extrem de variate, datorită mişcărilor care intră în componenţa lor. În aceste jocuri intră mişcările de bază-mers, alergare, săritură, târâre, aruncare etc.-mişcări prin care se exersează diferite forme de muşchi. Acest lucru se răsfrânge pozitiv asupra activităţii altor organe şi sisteme, duce la intensificarea  proceselor de metabolism, la fortificarea organismului. Prin aceste jocuri se dezvoltă şi se perfecţionează activitatea psiho-motrică a copilului. Executând mişcările într-o anumită succesiune, preşcolarii îşi formează deprinderea de a-şi controla mişcările şi de a le dirija potrivit regulilor jocului. Învăţând să execute mişcările în condiţiile schimbate ale jocului, acestea devin mai precise, mai fin coordonate.

        Un rol deosebit l-au avut jocurile de mişcare pe care le-am desfăşurat cu copiii în aer liber, în anotimpul toamna şi iarna, deoarece aceste jocuri îi călesc pe copii, datorită proceselor de termoreglare ale organismului. La fel de importante sunt şi jocurile pe care le-am organizat cu copiii în cadrul plimbărilor, şi excursiilor în anotimpul cald, deoarece acestea influenţează favorabil dezvoltarea armonioasă a organismului copiilor, contribuie la fortificarea lor, la sporirea capacităţii de efort, la formarea deprinderilor  şi a calităţilor motrice. În acelaşi timp, aceste jocuri creează buna dispoziţie şi dorinţa de a participa cu plăcere la astfel de jocuri. Organizate în diferite momente ale activităţii comune, cât şi în cadrul activităţilor alese, în aer liber, în sala de grupă sau în sala de sport, jocurile de mişcare contribuie pe deplin la dezvoltarea şi la fortificarea organismului copiilor, la formarea deprinderilor motrice de bază, la cultivarea calităţilor fizice, la dezvoltarea calităţilor morale, a calităţilor de voinţă şi caracter, potrivit particularităţilor de vârstă. 

Autor: Rodica POPESCU

Grădiniţa cu Program Normal  Nr.27 Târgu-Jiu, Gorj

 [1]. E. Ivan ,,Educaţia fizică în grădiniţe“ – Editura Stadion 1973;

 [2]. Eugenia Barcan Ţicaliuc ,,Exerciţii şi jocuri pentru preşcolari“ – Editura Sport Turism, 1976;

[3]. Alexandrina Dumitru,Viorel George Dumitru ,,Activităţile transdisciplinare pentru grădiniţă şi  ciclul primar“ – Editura Paralela 45, 2004.