Mă rog,
pe-atunci oamenii erau nu doar mai înțelepți ca cei de-acuma, pesemne datorită
fondului lor (încă) nepervertit și a legăturilor mult mai strânse și mai
generoase cu natura, nesiluită în halul
la care a adus-o actualul mamifer hiperimbecilizat (el se crede
hipercivilizat), dar aveau și mai mult respect față de mediul social,
instinctiv conștientizând că alterarea mediului ambiant se transformă într-o
capcană mortală pentru el și Dumnezeu știe câte dintre viitoarele generații...
Fără
intenția de-a stabili o ierarhie a ticăloșiei postdecembriste (așa ceva este
practic imposibil, atât din pricina mulțimii lichelelor cu ștaif – impostori,
necalificați, tâlhari și trădători fără egal în istoria noastră doldora de secături,
cât și din cauza maselor resemnate, care, prin umilința și nătângia lor
îndârjită, legalizează, cauționează și prelungesc împilarea pe aceste
meleaguri), în cele ce urmează voi înfățișa câteva chipuri/necaractere
„remarcabile”, adică așa cum rasa umană (prezentă și viitoare) n-ar trebui să
mai avorteze.
Primul
în această galerie a neoamenilor, cu rang de demnitar postdecembrist și
pretenții de mare om de cultură (chiar aspirant la Premiul Nobel pentru
Literatură, precum plagiatorul lui confrate Mircea Cărtărescu), este Varujan
Vosganian. Considerându-se un armean supraînzestrat (desigur, nu și într-ale
caracterului), ăsta nu s-a mulțumit doar cu rolul de politruc fără pic de
demnitate (în urmă cu câțiva ani, când era ministru aldist al Economiei noastre
pe butuci, el a scăpat cu lacrimi, mir și un car de umilință de o binemeritată
întemnițare), dar continuă – atât cât îi stă acuma în putință – să se considere
o victimă a postdecembrismului tolerant cu toate javrele (nu și cu megajavrele
de calibrul Elenei Udrea, a lui Adrian Năstase, Liviu Dragnea sau Traian
Băsescu), continuă – cu vocea lui de castrat atotgrețos – să trăncănească vrute
și nevrute pe la acele posturi care fac greșeala să-l invite (repet, alde
ăștia, foști și actuali demnitari fără urmă de demnitate și realizări, n-ar
trebui să fie invitați la mijloacele de împroșcare cu zoaie în mase!), ba chiar
are tupeul să se creadă un remarcabil brand al culturii contemporane, dovadă
faptul că-și lansează maculatura în toată România, ca și cum nici usturoi n-a
mâncat și nici gura nu-i miroase. Sau, mai bine spus, ca și cum el ar fi fost
înainte un neînfricat luptător pentru prestigiul României și binele celor
mulți, iar acuma, da, reprezintă un îndrăgit model moral-patriotic pentru toți
românii, îndeosebi pentru tineri. Pesemne că ipochimenul, așijderea altora de
teapa lui, cunoaște celebra maximă a lui Cicero („Caracterul fără inteligență
poate mult, inteligența fără caracter nu valorează nimic”), dar nu se
sinchisește de ea, deoarece rudimentele de conștiință îl asigură că aceasta
nu-l vizează pe el...
Însă el,
neomul Varujan Vosganian, în pofida eforturilor postdemnitare, ilustrează doar
detestabilul joc de glezne al arivistului ipocrit, izgonit (sper că pentru
totdeauna) din funcțiile publice și, tocmai de aceea, amarnic torturat de
gândul că nimeni nu mai are nevoie de el și că românii, aduși la sapă de lemn
de el și ai lui, nici pomeneală să-i regrete absența. Iată de ce ăsta, la
rându-i ține morțiș să-i mai tortureze olecuță pe români (mă rog, pe o parte
dintre ei) prin lansări de cărți, din fericire fără vreun impact asupra
literaturii și culturii noastre. Căci ce impact poate să aibă un individ fără
caracter și har (componenta artistică este debilă fără cea umană a autorului!),
chiar dacă, în urmă cu puțin timp, s-a făcut luntre și punte să-și vândă
făcăturile la Baia Mare (cu siguranță că și în alte localități)?! Firește, cu
excepția acelor trepăduși, făcuți de oportunism și vagi interese culturale după
chipul și asemănarea cu această dihanie armenească...
A doua
fioroșenie în acest sui-generis clasament al nedemnilor demnitari
postdecembriști este, după părerea mea, Lucian Bode, actualul ministru de
Interne și fost ministru oriunde s-a eliberat un loc și era nevoie de un
slugarnic aflător în treabă. El ilustrează nu numai desăvârșitul prototip al
necalificatului și impostorului (de pildă, teza sa doctorat la plesneală este
în continuare secretizată!), ci și al ipochimenului care, alături de idioții și
aroganții săi subalterni (grosul actualilor polițiști, demni urmași ai foștilor
milițieni, veghează cu strășnicie la desfășurarea „în condiții legale” a
nelegiuirilor – furturi, contrabandă, trafic de carne vie etc.), pune zdravăn
umărul ca ei toți să scape basma curată din noianul de situații necușere, să se
poată pensiona la vârste „fragede” (mult sub 50 de ani) în comparație cu grosul
truditorilor și, desigur, ca șefii lui (Iohannis și Ciucă) să fie mulțumiți de
mizerabila lui prestație.
Indiscutabil
că mulți alți sforari și aflători în treabă își au asigurat locul de dezonoare
în acest clasament: Klaus Werner Iohannis, Nicolae Ciucă, Ion Iliescu, Călin Popescu-Tăriceanu,
Mugur Isărescu (alias Manole), Florin Cîțu, Marcel Ciolacu, Alexandru Rafila,
Virgil Popescu, Ligia Deca, Bogdan Aurescu (atotștersul liberal de la Externe),
Rareș Bogdan, Kelemen Hunor, Marius Budăi ș.a.m.d. Despre unii dintre ei deja
am scris. Despre alții urmează să scriu. Dar fără vreo speranță că la noi
lucrurile se vor îndrepta degrabă pe calea adevărului, corectitudinii și
prosperității generale.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu